[coralina]

Fratilor, un sfat bun trebuie sa-l ascultam indiferent de la cine vine - duhovnicul nostru, parintii nostri, vecina de palier, profesorul de la scoala, etc.!
Trebuie musai sa lipim intai eticheta de "mare duhovnic" pe fruntea cuiva si abia apoi sa luam drept "valide" afirmatiile / sfaturile sale?
Citeam ce scria OmBun la alt topic despre parintele Ciprian care este efectiv asaltat de catre ortodocsii care nu se duc la parintele din parohia lor pentru spovedanie sau un sfat, ci prefera manastirea. Acest "trend" se manifesta plenar in zilele noastre, o confirma multe dintre postarile de pe forum. Insa acest comportament al oamenilor nu denota decat doua lucruri, ambele din pacate cu valente negative: neincrederea in harul preotilor de mir si respectiv suprasolicitarea parintilor din manastiri, ceea ce inseamna intr-un fel o lipsa de consideratie fata de statutul lor monahal si respectiv specificitatea nevointei lor. Si asta tot din mandrie deriva: problemele noastre sunt mai cu mot, asadar necesitam tratament "special".

Daca parintele despre care se discuta la acest topic a gresit in trecut iar mai apoi s-a pocait, atunci ce exemplu mai bun de indreptare / pocainta vreti? Aceasta este insasi esenta crestinismului.

Sa luam aminte!

Sfanta Evanghelie dupa Luca, cap. 7

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele?
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.

Doamne ajuta!