[doctor_faustus]

Oreste Teodorescu despre masonii din Arad
http://www.youtube.com/watch?v=kVEQpVJofVg

În acest film, se vede clar ce fel de tactică abordează acest ins, anume aceea clasică de a denumi pe aceia care nu joacă după cum le cântă unii drept extremişti, fundamentalişti, talibani, etc. Cu alte cuvinte, ceea ce dă să înţeleagă acest ins este că acei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe care "îndrăznesc" să nu facă parte din masonerie, care nu vor să facă jurăminte secrete şi să Îl trădeze pe Hristos, drept "extremişti de dreapta". Cu alte cuvinte acei ierarhi ai Bisericii care nu vor să facă jocurile secrete, ascunse, oculte ale acestei organizaţii secrete, care nu vor să trădeze pe Hristos Lumina lumii pentru o altă "Lumină" nerevelată Bisericii, neapărat sunt imediat etichetaţi drept extremişti de dreapta, sau în alte feluri utilizând acest limbaj etichetator şi denigrator fără nici un argument care să merite vreodată să fie luat în seamă. Aceeaşi tactică însă sub altă mască şi în alt context o aplicau şi comuniştii care îi denumeau pe aceia care nu vroiau să facă jocul comunist, care erau împotriva bolşevismului drept "duşmani de clasă ai clasei muncitoare", "extremişti de dreapta", "nazişti sau legionari", etc.

Iată însă care este părerea unui teolog ortodox, anume Costion Nicolescu, scrisă în prefaţa cărţii "Zeul toleranţei şi descreştinarea creştinismului", în legătură cu adevăratele intenţii ale francmasoneriei prin infiltrarea acesteia în Sfânta Biserică:

Chiar dacă pentru un timp destul de lung francmasoneria a încercat să se înfăţişeze în veşminte creştine, este destul de evident că ea a fost şi rămâne, prin structura ei, paralelă cu Biserica. Conştientă de forţa Bisericii, ea a încercat mereu, în chip tot mai insidios, s-o penetreze cât mai la vârf şi s-o controleze, în vederea abaterii de la menirea ei fundamentală cu care a fost investită de Hristos, anume conducerea credincioşilor pe drumul mântuirii. Chiar dacă, în decursul timpului, în chip cu totul condamnabil, unii slujitori ai clerului sau personalităţi „de vază” ale laicatului au cedat din varii interese meschine şi s-au lăsat racolate, Biserica e reuşit să depăşească căderea lor, pentru simplul fapt că ea este o instituţie divino-umană, al cărei cap mereu salvator şi ocrotitor este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi pentru că totdeauna au fost mai mulţi credincioşii adevăraţi, fie ei clerici sau laici. Francmasoneria poate accepta eventual Biserica numai ca pe o parte a ei, controlată de ea şi, practic, descreştinată. „Creştinismul a dominat lumea prin intoleranţa sa”, citim într-un important document francmasonic (Declaraţia de principii din 1921). Toleranţa pe care francmasoneria pretinde că o promovează nu este în fapt decât o dictatură, orice abatere de la regulile masonice fiind aspru sancţionată, cel mai adesea în chip ocult. Autorul subliniază cum „corectitudinea politică reprezintă, într-un fel, răsfrângerea filozofiei masonice în spaţiul public”.
sursa: http://razvan-codrescu.blogspot.com/...olerantei.html

Aceată tactică de a eticheta drept "fundamentalişti", "extremişti", etc., folosită de ecumenişti şi de comunişti şi de francmasoni, a fost demascată de părintele Adrian Făgeţeanu, într-un interviu de la pagina http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...eaza-greseste/ (Parintele Adrian Fageteanu despre Cap. 24 din Evanghelia dupa Matei). Tot aici spune despre babilonia ecumenistă şi despre faptul că francmasonii sunt împotriva lui Dumnezeu şi împotriva Bisericii lui Dumnezeu.