Citat:
Īn prealabil postat de zaharia_2009
Ai fi avut macar o lauda daca reuseai sa vezi si sa intelegi ca parintele statea in scaunul spovedaniei intre 16- 18 ore,in fiecare zi , ca nu grabea pe nimeni la spovedit , ca spovedania celor veniti prima data la el sau a celor cu cancere sau alte boli grave putea dura si pina la 2-3 ore , ca era extrem de serios si f. atent la tot ce marturiseai si ca fiecare isi primea leacul lui la sfirsitul marturisirii.
|
Ma gandesc la multii enoriasi, care il au pe acest parinte drept duhovnic: ce vor face ei acum, ca le-a plecat duhovnicul? Eu as fi devastata si m-as simti orfana sa stiu ca mi-a plecat duhovnicul departe si nu il mai pot cauta cand am nevoie de el.
Si in al doilea rand, ce semnal da un asemenea parinte enoriasilor, care obisnuiau sa mearga la aceasta manastire: sa il urmeze sau sa plece si ei unde or vedea cu ochii? Si asa pleaca f multi romani...
Ma gandesc acum si la Sf. Maxim Marturisitorul: a plecat el undeva, doar pentru ca ramasese singurul marturisitor al ortodoxiei? Nu, a ramas cu tot riscul.
Pentru mine personal, exemplul Sf. Maxim este covarsitor si la o adica demn de urmat.
Pentru mantuire nu numarul anilor este hotarator, ci felul in care ii traim pe acestia, pe care ni-i da Dumnezeu, ducandu-ne crucea.
Am deci toata lauda pentru orele petrecute de acest duhovnic in scaunul de spovedanie, dar cum sa traduc plecarea lui pentru mine, ca fiu duhovnicesc?