Intr-o curte mare, plina de oratanii se afla si un cocos tantos si plin de el ;Era seful cel mare, dintre oratanii,el dadea desteptarea ,el facea ordine ,el conducea “treburile statului ” .Intr-o dimineata, pe cand se lumina de ziua ,sefu’ ,ca de obicei, a iesit sa dea desteptarea :Cucuriiiiii…nu apucase sa termine imnu’ ca trase o sperietura “sora cu uliu” ;vazu intr-un colt de curte o umbra ,care nu avea ce cauta acolo ,pentru ca soarele nu rasarise inca…Isi facu curaj ,tusi sa-si regleze vocea de razboinic (pe care n-o mai folosise de ceva timp) si se duse sa vada cine a indraznit sa intre pe tarlaua sa fara patalama.Surpriza ,in curtea cocosului cazuse din inaltimi un vultur care a fost ranit de pusca unui vanator.Cand l-a vazut asa ranit ,cocosul isi indulceste tonul si-l intreaba :
-Vulture, ce ti s-a intamplat?
-Zburam spre inaltimi ,sus,tot mai sus si deodata am auzit un foc de arma ,o aripa mi-a fost ranita si …iata-ma.
Cocosul se gandi ce se gandi si ii spuse :-Vulture ,te gazduiesc pana te vindeci,dar te rog sa stai pe acoperis ca sa sperii ulii ce se rotesc deasupra curtii.Au cazut de acord si au “batut aripa”.
Vulturul visa in fiecare noapte inaltimile albastre , fara de hotar si dorea sa se inalte cat mai repede sa simta din nou mireasma cerului .Cocosul il intreba de ce se gandeste atat de mult la asta si chiar i-a propus sa ramana cu el sa imparta curtea sa .Vulturul ii povestea cum este sus ,dar cocosul nu intelegea ,nu stia ca exista alte frumuseti ,munti inalti ,orase minunate ,campii roditoare ,oceane pe care nu le cunostea si nici nu avea cum sa le cunoasca ,de jos de aici.Cocosul era multumit cu ce avea ,se credea stapanul lumii in curtea sa ,cu gainile sale ….O,daca-ar fi putut vedea prin ochii vulturului …….