[vsovivi]

Hai să vă zic cât e de simplu:

La auzul unor cuvinte bisericești, sfinte, sfinți, cipul vibrează sau generează niște unde pe care trupul sau creierul sau simțurile le percepe subtil și le asimilează ca pe niște plăceri, și iată deja slujești desfrânării, deci tacticile astea împerechează credința cu desfrânarea... că ăsta e scopul mândriei... grozăvia desfrânării ce se dă sfințenie, deci e vorba de o desfrânarea subtilă sau tactilă și de neluat în seamă... minciunica pe care o socotești că nu contează... un cil ce vibrează plăcut în ureche, dar în timp te transformă frecușul în reptilă... în broscoi al poftelor și plăcerilor carnale... ca un vibrator implatat la nivel de piele, de carne, de vise, care anclanșeză o vibrația, o atingere, o plăcere și gata, o socotești fericire... defapt e o nocivă pedofilie, o mallahie, e o slavă de la oameni că iată ce cip bun ai, ce CV, ce anamneză, ce diplome, ce istorie... deci ești și devi o lăudăroșenie tot mai mare ce trăiești pentru cipul care va fi verificat de „experți” și ți se va da tot felul de medalii și premii în bani ca fiind un individ egoist dar foarte util societății... defapt tu ajungi o mallahienă plină de pofte de goliciuni și o corceală între credință și desfrânare... desfrânata jidoavcă din care iese fiul pierzării... iubitorul avuțiilor folosite pentru desfrânate... pentru pierzările cele halucinante ale sufletului... prin păcătuire și nepăsare...

Dar e vorba că vibrează a blestem... a grozăvie... vibrează în idei malefice, spurcate... rele... motivându-te cu „dreptate” ca să săvârșești răutăți și să te socotești un „fericit” fiu al luminii sau al dreptății... deci un copoi mângâiat și gâdilat la orgoliul canin, trupesc, un câine cu inimă de porc și cu creier de găină ce face lucruri șerpești, viclene și murdare... firește că pentru „Dumnezeu”... doar că acela va fi satana și nu Adevărul. Căci din pricina durerilor vor blesteme pe Dumnezeu, sau pentru minuni și semne mari vor crede că e de la Dumnezeu... și vor semna... se vor învoi... vor primi semnul... exact ca și poporul care cere mereu semne și minuni din cer ca să creadă, poporul cel tare la cerbice...

„29. La fel e cu olarul sezand la lucrul sau
si roata invartind-o cu picioarele;
grija lui vesnica e doar la munca lui
si lucrul si-l socoate bob cu bob;

30. cu mana plasmuieste lutul
si sub picioare-i biruie cerbicea;
inima lui e cum sa-l netezeasca,
iar gandul sau cel treaz, sa curete cuptorul.

31. Toti acestia-si pun nadejdea in mainile lor
si fiecare e indemanatic in meseria lui.” (Eclesiasticul)