Pilda semanatorului ni se poate lumina si din perspectiva creatiei si a pacatului stramosesc. Dumnezeu Cuvantul a sadit intru noi ratiunile Sale divine prin creatie - in pamantul din care am fost luati - , si a pus totodata intru noi suflarea de viata. Nu intamplator, Adam inseamna tarana, pamant.
Fara indoiala, omul prin creatie a fost "pamant bun". Dumnezeu a pus asadar in om sufletul ca "lucrator" al "ogorului trupului", spre indumnezeirea omului intreg, spre partasia cu Dumnezeu. La randul sau, omul este "samanta" a intregului cosmos, "aluat al intregii framantaturi".
Cauza "nerodirii" lui Adam, ca si in cazul nostru de altfel, sta in dispozitia sufletului, in masura in care acesta stapaneste peste trup, si il face pe acesta partas harului dumnezeiesc. Cand sufletul se departeaza de Dumnezeu, omul intreg devine "loc pietros" sau "loc cu spini".
De aceea, dupa caderea protoparintilor, expresia "spini si palamida iti va rodi pamantul", poate fi inteleasa ca patimile inerente, ce aveau sa supuna sufletul prin trup, iar "in sudoarea fruntii iti vei manca painea" poate trimite la efortul ascetic necesar primirii adevaratei hrane, a celei duhovnicesti.
Pilda semanatorului, mentionata in Evanghelie, trimite insa la calitatea de Semanator a lui Dumnezeu prin care nu inceteaza a Se sadi intru noi, dupa cadere, in Biserica. Fiecare intalnire cu Sfanta Scriptura, cu icoana, cu Scrierile Sfintilor Parinti, cu duhovnicul, cu Sfanta Euharistie reprezinta o actualizare a pildei semanatorului. Viata Bisericii este, in acest sens, un semanat continuu si tot atatea incercari ale rodirii Cuvantului in noi, pana la vremea secerisului.
Fara indoiala, cauzele nerodirii tin de noi, de incapacitatea noastra de a "conlucra" cu Semanatorul in a ne infatisa "pamant bun si roditor". Pilda semantorului intareste in acest fel nu predestinarea si fatalismul, cum ar inclina unii sa creada, ci necesitatea pocaintei (a schimbarii mintii) si a faptelor mantuirii. Altfel, in loc sa purtam noi insine de grija "propriului ogor", il oferim din nestiinta sau lene, spre lucrare diavolului.
|