În prealabil postat de OmuBun
Fiecare dintre postarile anterioare sunt deosebite si nu ma indoiesc ca au fost spuse din adancul sufletului. Indraznesc totusi sa abordez subiectul dintr-o pozitie la care nu prea ne gandim niciodata. Intr-un fel sau altul suntem cu totii semanatori, asa cum suntem si buni samariteni si detinatori de talanti. Daca in aceeasi zi suntem buni samariteni si Iuda, de cateva zeci de ori, oare nu conteaza? Daca talantul iubirii sau al iscusintei il ascundem de multe ori, in cel mai din adanc coltisor, dintr-un motiv sau altul, oare nu conteaza? Si mai ales cum calificam caracterul semanatorului din noi? Se intelege ca toti "achizitionam" samanta de la aceeasi sursa si o rasadim cu mare grija, in loc curat si pamant bun. Iar cand creste, ne umplem de mandrie, parandu-ni-se ca ceea ce am semanat noi e mult mai "de folos" decat a semanat vecinul, care are ceva, dar nu chiar ca la noi... Nu mi-o luati in nume de rau: nu ma refer aici la paralele si diferente dintre cum propavaduim noi, ortodocsii, Cuvantul Adevarului si cum o fac ceilalti de orice alta confesiune, ci la noi toti, credinciosi intr-una sfanta soborniceasca si apostoleasca Biserica. De ce suntem tentati sa ne consideram semanatori mai "alesi"? De ce privim cu indiferenta la rodul care creste in semanatura alaturata, cand de fapt intr-un final rodul tau si rodul meu vor ajunge la acelasi granar? Cautam din ochi neghina in lanul altuia si ne bucuram ca o descoperim, iar daca n-o desoperim suntem tentati s-o inventam, dar nu realizam ca din loc in loc si in lanul nostru mai napadesc balariile... Suntem mult prea indulgenti cu noi insine si deja ne imaginam dreapta judecata unde, dupa o mica mustruluiala, vom fi trecuti de-a dreapta, dar de cate ori am plans in viata aceasta pentru pacatele noastre despre care habar nu avem, dar atunci... ni se vor arata noua?!... De cate ori n-am semanat tarlale intregi NUMAI de neghina, printr-o vorba aruncata fara judecata, printr-o barfa dusa mai departe cu adaugirile aferente, printr-o rautate subiectiva, numai fiindca asa ne-a casunat noua pe cineva? Cat de constienti suntem de "roadele" noastre, oare? Ni se pare ca suntem buni? Haideti sa ne rugam, sa ne arate Dumnezeu intr-o noapte, calitatea roadelor noastre!... Poate atunci vom realiza ce inseamna cu adevarat cuvintele Sfantului Siluan: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui!"
|