[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Rugăciunea este respiraţia duhovnicească a omului, de aceea întrebarea dacă trebuie sau nu trebuie să ne rugăm "neîncetat" nu este binevenită. Acest "neîncetat", mai ales în cazul mirenilor, dar şi a multor monahi (inclusiv eu), nu trebuie înţeles în sensul de 24/24, ci în sensul unei căutări permanente (sau cât se poate de permanent) a lui Dumnezeu.
Ca să fie mai clar, rugăciunea nu tb înţeleasă ca un act formal: mă pun în genunchi, îmi fac semnul crucii etc., ci în sensul unui dialog cu Dumnezeu care poate avea loc chiar şi atunci când dormim, dacă inima noastră pentru Dumnezeu (cum spune Înţeleptul Solomon). Bineînţeles, această rugăciune existenţială nu exclude nicidecum "rugăciunea formală", în special cea de dimineaţă şi de seară. Este foarte important ca fiecare creştin să-şi facă aceste rugăciuni, dar şi mai important ca nici un creştin să nu rămână aici...
Deci fiecare trebuie să pornim de la simplu (şi nu avem dreptul să neglijăm asta), dar să căutăm o stare continuă de rugăciune. Observaţi: vorbesc de rugăciune ca stare, nu ca moment(e).
Sper că am fost suficient de clar.

Exact , Damian ! Nu numai ca ai fost destul de clar , dar acest aspect l-am subliniat si eu ceva mai sus ! Doamne ajuta !