Ca raspuns strict la subiect, pot face o descriere in detaliu a unui om susceptibil de a fi posedat (din experienta vietii mele de pana acum).
Un om posedat nu e neaparat unul care se zvarcoleste, face spume la gura si maraie ca un animal turbat, ci poate fi unul care traieste foarte "normal" zi de zi printre noi.
Prin ce se distinge el, dupa mine?
Pai, as zice ca e o persoana care nu intelege cum poti gasi bucurie in lucrurile mici si banale (sa zicem) ale vietii, care se vede constant inconjurat de pericole venite de la oameni sau situatii si pentru care obstacole iminente in viata oricui au dimensiuni de munti stancosi.
E un om cu care nu poti face glume nevinovate pentru ca nu le gaseste nicidecum amuzante, ci numai in cele porcoase sau macabre mai gaseste vreun haz. De asemenea, nu crede ca are ceva de invatat din Biblie sau nici macar de la persoanele cu mai multa intelepciune de viata, pentru ca crede ca in Bibile si peste tot se repeta in multe cuvinte aceleasi cateva reguli de bun-simt elementar iar restul e doar vorbarie goala.
Mai rau de atat este ca un astfel de om se crede cu adevarat perfect, iar daca vreuna din persoanele apropiate ii face vreo observatie, o va respinge imediat si cu inversunare, pentru ca nu intelege (si nu vrea sa accepte) ca exista si critica constructiva. Dar, in parerea sa despre sine, persoana respectiva e convinsa ca are o minta deschisa si ca isi poate recunoaste fara probleme greselile atunci cand le face - ceea ce se intampla foarte rar si numai atunci cand este vorba de nimicuri. In restul timpului, toata vina o va distribui cu usurinta si "generozitate" celor din jurul lui.
Daca mai are rost sa continui, este genul de om care stie ca tutunul sau alcoolul sau mancarurile grele si artificiale nu ii fac bine, dar continua sa le prefere, intr-o "ura" de sine inexplicabila (pentru mine, cel putin) si contesta beneficiile postului, cu o sumedenie de argumente care de care mai puerile, care nu fac decat sa ii invaluie propria lipsa de vointa.
Si evolutia naturala a unui astfel de caracter este ca ajunge sa inteleaga in mintea sa anumite trasaturi de caracter negative ca pe niste calitati, de ex, tendintele tiranice ii par de fapt tarie de caracter, lipsa de regret adevarat este de fapt o gandire realista s.a.m.d. pana cand singura sa masura de control - adica propria constiinta - ii devine complicele perfect. Si asa apar criminalii cu sange rece.
Dar am mers prea departe. Ca sa ma limitez la oamenii de rand pe care ii poti gasi in orice grup si la orice nivel social, cei care poate fi suceptibili la posedare sunt, dupa mine, cei egoisti si negativisti in mod cronic.
Iar pentru cei care vor fi tentati sa spuna ca posedarea e doar o bazaconie si ca de fapt oamenii acestia duc lipsa de intelegere, afectiune sau suport moral, ii pot asigura ca eu personal am incercat sa ofer in cateva randuri unor astfel de oameni care mi-au fost sau imi mai sunt apropiati, cu mare incredere tot ce credeam ca le lipseste. Iar ca rezultat... nici o schimbare in probleme lor, ci doar eu am avut de suferit pentru ca m-am trezit vlaguita de putere emotionala dupa toate incercarile mele.
Nu are rost sa se spuna ca nu stiu oamenii din jurul lor sa ii inteleaga si aprecieze la adevarata lor valoare pentru ca astfel de oameni nu stiu decat sa ceara si sa primeasca si nicidecum sa dea din sufletul lor ceva.
|