Pentru un ateu sau un incepator intr-ale ortodoxiei, este scuzabila o astfel de pozitie, dar nu si pentru tine. Ai zeci si sute de exemple (numai pe forumul nostru cate poti gasi) prin care cei din urma, devin cei dintai! Insasi pilda Mantuitorului prin care fariseul gandeste in sufletul lui: "Daca ar fi asa mare prooroc cum se crede, ar sti ca aceasta femeie este una dintre cele mai pacatoase!", iar Mantuitorul cunoscand gandurile lui ii raspunde cu pilda datornicilor - unul 50, iar altul 500 - carora li se iarta datoriile. Si il intreaba pe fariseu: "Oare cine iubeste mai mult pe cel care a iertat datoriile: cel cu putin sau cel cu mult?" Asa si aici si oriunde in lumea asta. De ce sa spunem "Multumesc, Doamne, ca nu-s ca pacatosul ala", in loc sa spunem: "Da-mi, Doamne, intelepciunea Ta si puterea sa cuprind cu toata dragostea pe aproapele meu!"?
Am mai venit cu aceasta abordare de multe ori pe forum, inclusiv cand am vorbit despre filmul "Ostrov", unde, printr-o greseala facuta la disperare, cineva se caieste toata viata si se osteneste intr-ale lui Dumnezeu. Putem oare sa condamnam NOI omul, pe care Dumnezeu l-a iertat?
Ochi ai, Daniele, dar nu vezi! Urechi ai, Daniele, dar nu vrei sa auzi! Ia seama ca te afli pe marginea prapastiei, omule!