Citat:
În prealabil postat de IOLANDA
Frica de Dumnezeu,in sufletul meu o simt ca pe o mare durere,cind ma gandesc la pacatele facute cu voie si fara de voie de-a lungul vietii mele trecatoare. Cind vorbesc cu Dumnezeu si ii cer iertare ptr,cele infaptuite si ptr.cele neanfaptuite inca,nu pot face acest lucru decat cu "zdrobirea"inimii.....plangand cu lacrimi sincere si curate as indrazni sa zic...ptr.ca atunci chiar asta simt.Si ....da ..mi-e frica de judecata Lui Dumnezeu.
|
Da, asa este, dar am gasit o idee foarte frumoasa la autorul articolului de pe Crestin Ortodox, Adrian Cocosila- este si frica noastra de a nu-l pierde pe Dumnezeu, de a nu ne indeparta de El, de a nu-I pierde Iubirea.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Last edited by Rodica50; 19.10.2010 at 20:53:41.
|