Acum ai sa patesti ca Ionica (parca), din poveste, ala de striga "lupuuu!": n-o sa mai stim cand este de la fratia ta si cand este copiat de pe internet!!!!
Botezul il uneste pe om cu Biserica, bine ai zis, iar Hristos Domnul este Capul Bisericii. Aceasta altoire a unui mladite noi pe Vita cea Vesnica este o sfanta Taina. Stropirea sau cufundarea nu sunt elemente eliminatorii pentru lucrarea Duhului Sfant. Incalcarea, fara cauze binecuvantate, a canonului care spune ca botezul trebuie savarsit prin cufundare, este o greseala a savarsitorului (preotul), greseala ce-l incarca pe acesta, dar nu anuleaza validitatea actului savarsit. Recomand pe toti cei care-si vor boteza copiii sa se gandeasca atent la cum vor face ca botezul sa fie lucrator in viata acestora, nu la cat de adanc este cufundat copilul in apa.
Daca insa esti cunoscator al randuielii si observi ca preotul poate, dar nu vrea, este indicat sa-l rogi, fara sa-l jignesti
, sa respecte randuiala. Daca nu are o explicatie care sa te multumeasca si sa te convinga si persista in greseala, lasa-l si cauta alt preot si adu la cunostinta episcopului locului. Cineva mentiona si faptul ca sunt situatii cand preotul "taie" din randuiala. Acest lucru se poate face cu urmari negative in partea de inceput, atunci cand se citesc "lepadarile". Si in Molitfelnic se atrage atentia preotului sa citeasca aceste rugaciuni de lepadare in intregime, cu mare atentie, de mai multe ori chiar:
In rest, nu prea ai ce tăia! Totusi, nasul ca cel ce este garant al credintei si marturisirii pruncului are datoria sa cunoasca si sa puna in practica bine credinta si astfel poate discuta in prealabil cu preotul spre a stabili cele ce se doresc a fi facute, nu? Era un pic de ironie in aceasta afirmatie, din pacate, fiindca in practica aproape pe nimeni nu intereseaza cum se desfasoara slujba, decat pe Duhul Sfant si pe preot (atat cat constientizeaza!). Cum spuneam insa, Duhul Sfant lucreaza si astfel botezul este valid, iar preotul si chiar nasul, de nu fac bine ceea ce fac, ei vor da seamă.
Eu ca preot, va marturisesc ca aceasta este una din marile noastre probleme, ale tuturor celor din Biserica: neatentia in aplicarea unor randuieli ce tin de intrarea in Biserica a catehumenului (in speta la botez) si mai apoi cele ce tin de corectarea traseelor gresite, acceptandu-se mai usor incuviintarea greselii ca pogoramant decat certarea spre inteleptire. Este si ecumenismul o problema mare, dar mi-e teama uneori ca parca nu prea o sa mai avem ce sa "ecumenizam"!!! Rezolvarea!?! Inapoi la canoane: preotul spre aplicarea lor cu osardie si intelepciune dumnezeiasca nu diavoleasca, iar credinciosul prin ascultare si rabdare!
Iertati-ma, m-am cam tulburat!
