Nu stiu daca e bine ca aplecat din BOR dar totusi parintele are niste argumente ortodoxe si bazate pe traditia sfintilor parinti,e impotriva ecumenismului si a ereziilor:
http://bataiosu.wordpress.com/2010/1...i-romanatilor/
Motivația Părintelui Nichita Pașcan, care a fugit cu 30 de măicuțe de la Mănăstirea Brâncoveni:
Mărturisire de credință
„Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”,
Aducem la cunoștință episcopilor, clericilor, monahilor, monahiilor, tuturor fiilor și fiicelor duhovnicești și întregului popor român, ca mângâiere și întărire întru adevărul lui Hristos, că noi am încetat orice comuniune euharistică și de rugăciune cu Patriarhia Română.
Nu am ajuns să luăm această decizie în grabă sau fără discernământ.
Cu profundă durere sufletească, fiind deplin conștienți de situația prezentă a Patriarhie Române (B.O.R.), precum și a tuturor Patriarhiilor oficiale aflate în comuniune unele cu altele care sunt împreună-mădulare ale organismului paraeclesiastic eretic C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), conștiința noastră ortodoxă nu ne mai îngăduie să rămânem în comuniune cu voi.
Motivele pentru care am luat această decizie sunt deplin întemeiate pe învățătura Sfinților Părinți – (subiect ce îl putem expune pe larg și îl vom detalia pe parcurs cu materiale anexe – o parte dintre acestea fiind deja atașate acestei scrisori):
MOTIVE (pricini) :
1. B.O.R. a fost pentru mulți ani și continuă să fie mădular al organizației eretice și antihristice C.M.B., fapt ce a avut drept consecințe:
a) semnarea de documente apostaziatoare (Balamand, Chambessy, Ravenna, Viena etc.) de la credința dreptslăvitoare întru Una, Sfântă, Sobornicească si Apostolească Biserică;
b) conslujiri și rugăciuni cu ereticii, cu sectanții și chiar cu păgânii, cum s-a întâmplat public la Marile Adunări blasfemiatoare ale C.M.B. de la Canberra, Asissi și multe alte locuri (precum se întâmplă și în România, anual, la „Săptămâna de rugăciune ecumenică”, sau cum s-a petrecut la manifestarea “San Egidio” – Bucuresti 1998, unde s-au practicat ritualuri păgâne, sau la cea de-a treia Mare Adunare Ecumenică C.M.B. de la Sibiu din 2007);
c) mărturisirea, practicarea și răspândirea pan-ereziei ecumenismului, care este erezia ce însumează toate ereziile vechi și noi, mărturisire de credință eretică a B.O.R. și a Patriarhiilor Oficiale exprimată prin așa numita „Charta Oecumenica”.
Alt motiv :
în anul 1965 a avut loc așa-zisa ridicare (ștergere) de către patriarhul ecumenic Athenagora a anatemelor date în anul 1054 de Biserica Ortodoxă asupra romano-catolicilor, fără ca romano-catolicii să fi renunțat la ereziile lor. Aceasă urâciune a fost făcută în mod fraudulos, de către patriarhul ecumenic Athenagora și cei ce l-au urmat, în numele întregii Ortodoxii.
Legat de această ridicare a anatemelor, punem înainte cuvântul
Sfântului Paisie Velicikovski, care spunea cu două sute de ani în urmă:
„
Mă întrebați dacă un sinod din Biserica de Răsărit a ridicat vreodată o anatemă. Și vă răspund: poate exista un asemenea sinod care să se fi opus lui Dumnezeu și Sfintei Biserici, care să se fi întrunit pentru a ascunde adevărul și pentru a întări erezia? Un asemenea sinod nu poate exista. Mă întrebați dacă episcopii pot să ridice o asemenea anatemă fără ca sinodul episcopilor și patriarhilor să ia la cunoștință și să consimtă la așa ceva. Și vă răspund că aceasta este cu neputință.
Luați aminte că toți episcopii primesc același har al Sfântului Duh când sunt hirotoniți și când își iau răspunderea de a păzi cu mare grijă credința ortodoxă curată și neprihănită. Mai trebuie să păzească și tradițiile apostolești și rânduielile Sfinților Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice și Locale și ale Sfinților Părinți, care împreună alcătuiesc Sfânta Biserică Apostolească și Sobornicească. Ei au primit de la Duhul Sfânt putere ca să stăpânească, potrivit poruncii Sfinților Apostoli ai Sfintei Biserici.
Episcopii n-au primit de la Duhul Sfânt putere ca să nimicească tradițiile apostolești și canoanele Bisericii.
Nici episcopii, nici patriarhii nu pot ridica vreo anatemă dată asupra vrăjmașilor Bisericii, potrivit Sfintelor Sinoade. Oricine s-ar folosi de această putere se face pe sine vrăjmaș al lui Dumnezeu și al Sfintei Biserici …”
Alt motiv : a)
conslujiri și rugăciuni comune ale B.O.R. și Bisericilor Ortodoxe oficiale cu catolicii (papistașii) precum și deplina acceptare a „Bisericii” romano-catolice (papistașe) ca ”Biserică-soră”, în sfârșit recunoașterea „preoției” și “tainelor” „Bisericii” romano-catolice – vedeți documentul Balamand din 1993,
primirea în România, în anul 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea de către Patriarhia Română și slujirea împreună cu acesta (vedeți și interviul cu patriarhul Teoctist – care mărturisea pe față că este de acord cu eresul filioque, pe care-l mărturisește în „Crez” atunci când se află la romano-catolici în Italia; sau șocanta predică a mitropolitului Bartolomeu Anania la moartea Papei, mărturisind că l-a pomenit pe acesta “la ieșirea cu Sfintele Daruri”, că Papa este arhiereu deplin și împreună slujitor cu el și alte asemenea hule). Aceeași ”recunoaștere” neîntemeiată a fost făcută de B.O.R. și față de ereticii greco-catolici : vedeți mai recent cazurile mitropolitului Nicolae Corneanu și episcopului Sofronie Drincec;
b) încuviințarea prin Enciclice Patriarhale ca mirenii celor două așa- zise ”Biserici-surori” să se poată împărtăși atât la ortodocși cât și la catolici (papistași). Același lucru s-a stabilit și față de ereticii anglicani și armeni.
Ori Biserica Sobornicească și Sfinții săi, mai ales
Sfântul Teodor Studitul învață că cel ce se împărtășește din “euharistia” ereticilor se împartășește cu însuși duhul satanei; iar dacă cei ce se împărtășesc din Sfânta și dumnezeiasca Euharistie care este adevăratul Trup și Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, prezent numai în Una Biserica Ortodoxă, devin una întru Hristos, cei ce se vor împărtăși la eretici (ca de exemplu la greco-catolici sau la romano-catolici, adică papistași) sau vor avea părtășie cu cei ce s-au împărtășit din euharistia ereticească devin un trup comun satanicesc, potrivnic lui Hristos.
Ca dovadă avem pe
Sfântul Teodor Studitul și pe toți sfinții care arată că împreuna împartășire cu ereticii sau simpla lor pomenire la Liturghie înseamnă unul și același lucru.
Astfel, „(…) știind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te împărtășești cu ei, nici să‑i pomenești la Dumneze*ias*ca Liturghie (…)”;
„(…) și când necre*dința ere*tică a ie*șit limpede pe față și a fost dată la ară*tare prin sinod, tre*buie de acum să‑ți arăți pe față evla*via ta, îm*preună cu toți ortodocșii, prin faptul de a nu te îm*păr*tăși cu cei rău credincioși, nici să pomenești pe vreu*nul din cei aflați în sinodul cel adulter sau care cu*getă la fel cu el .Și este drept, cu*vioase pă*rinte, ca în*tru toate să fii iubitor de Dumnezeu, precum îți este nu*me*le, și să iubești și în aceasta pe Dumnezeu.
Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi do*vedește cu mare și pu*ter*nic glas ca dușmani ai lui Dumnezeu, ci și pe cei ce se împărtășesc cu unii ca aceștia (…)” (Sfântul Teodor – Epistola 39, egumenului Teofil / Despre proorocii mincinoși, PG 59, pag. 557‑558.)