[antiecumenism]

În prealabil postat de odin

este una dintre atitudinile despre care vorbea mai sus. La-m intrebat pe antiecumensim daca a vazut vreun raport ade la CEB si mi-a zis ca nici nu stie ce e ala CEB... Cum poti incepe sa dai in stanga si in dreapta fara sa ai o imagine clara asupra lucrurului cu care te confrunti.

De unde ai tras concluzia gresita ca e nu stiu ce e CEB ?Cand m-ai intrebat si eu am zis "ca nu stiu ce e ala CEB".Faci niste afirmatii aiurea.Stiu ce e CEB (CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR) de vreo 3 ani de cand am citit carti impotriva ecumenismului.

O sa prezint mai jos niste lucruri -pe care tu poate nu le stii,sau nu vrei sa le iei in considerare-despre CEB:

PENTRU a-si mari autoritatea ecumenica, in anul 1961, cu ocazia adunarii generale de la New Delhi, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a admis intrarea in randurile sale a tuturor Bisericilor Ortodoxe din republicile sovietice si din tarile satelite, in urma acestei decizii, au patruns in cadrul acestei organizatii 75 de delegatii din tarile comuniste, iar Bisericile respective au fost primite ca membre cu drepturi depline printre conducatorii supremi ai Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB). Cu aceasta ocazie, fostul arhiepiscop Nicodim,117 secundul patriarhului Pimen al Moscovei si-a stabilit sediul la Geneva, iar CEB a capatat tot atunci o coloratura marxista.
Prezenta reprezentantilor oficiali ai Bisericilor rasaritene in cadrul acestei organizatii interconfesionale si internationale nu s-a putut face, dupa cum este lesne de inteles, decat cu invoirea si sub controlul riguros al autoritatilor politice si de securitate ale statelor comuniste respective. Din aceasta cauza, misiunea incredintata delegatilor se rezuma la consemnele primite din partea acestor autoritati, intr-o asemenea situatie, delegatii respectivi nu au mai reprezentat nici o garantie pentru cauza dreapta a Bisericilor lor, fiind nevoiti, de voie de nevoie, sa apere in primul rand, punctele de vedere ale intereselor politice ale comunismului, fiind deci niste simple instrumente ale acestui regim. Acestei tendinte nocive, resimtite de atunci in CEB, i s-a adaugat si influenta, de aceeasi natura, exercitata de delegatii americani, reprezentanti ai unor Biserici sectante, cu manifestari politice pro-comuniste.
Ca urmare, orice relatari si plangeri care s-au adus de atunci in adunarile CEB in legatura cu persecutiile religioase din tarile aservite comunismului, suferite de credinciosii crestini, au fost contracarate de delegatii oficiali ai Bisericilor din Est.
Toate documentele care marturiseau despre violarile libertatii dreptului de cult si ale misionarismului, despre constrangerile perfide impuse Bisericilor respective, sau despre ateismul infiltrat cu de-a sila in constiintele crestinilor, nu au fost luate in seama ci, dimpotriva, au fost clasate ca nefondate.
Infiltrarile comuniste in CEB s-au resimtit si sub alte forme. Prin diferitele functiuni care in aceasta institutie au fost incredintate reprezentantilor Bisericilor din Est, sprijinitoare a comunismului, Consiliul si-a tradat misiunea si s-a invoit sa sustina diferite actiuni politice, cu totul straine de problema ecumenismului.
Pasind pe acest drum, Consiliul Ecumenic a condamnat, in 1962, actiunea unilaterala a SUA in Cuba, dar fara sa pomeneasca nimic despre construirea, de catre sovietici, pe acest teritoriu, a bazelor de lansare a rachetelor.
Totodata, reprezentantii Bisericilor din Est si-au aratat simpatia fata de acea teorie a revolutiei privind lupta dusa de insurgentii din America Latina si din Asia impotriva guvernelor lor.
Ca urmare a conferintelor de la Geneva (1966) si de la Uppsala (1968), cei 28 de membri ai Comitetului Executiv ai Consiliului - reprezentând 293 de Biserici - au votat, in unanimitate, subventionarea cu 200.000$ a celor 19 miscari de eliberare din Africa, din care 11 erau notorii comuniste, fara, totusi, sa prevada vreun mijloc de control asupra utilizarii acestor fonduri. Si dupa cum s-a aflat ulterior, o parte dintre aceste ajutoare au fost folosite pentru procurarea de arme.
Un alt ajutor, de 265.000$, a fost acordat in 1977, de catre acelasi Consiliu si in acelasi scop, pentru miscarile de eliberare din Africa Centrala. Pentru a complace Kremlinului, CEB a hotarat sa deschida si alte credite, intre care 252.000$ guvernului polonez, sub titlu de ajutor social, sau 100.000$ pentru dezertorii americani din Vietnam, refugiati in diferite tari.
Un alt caz: secretarul general al Consiliului Ecumenic a gasit de cuviinta sa respinga ca nemotivata intampinarea din 18 ianuarie 1972, prezentata de episcopul luteran norvegian Monrad Nordeval, prin care se solicita Consiliului sa acorde ajutoare Bisericilor din URSS. Acest refuz l-a determinat pe prelatul norvegian sa acuze Consiliul ca s-a alaturat persecutorilor, acordand incredere numai sefilor Bisericilor aserviti Kremlinului.
In acest sens, este graitoare si atitudinea fostului secretar general al Consiliului, dr. Eugen Blake, care il sfatuia cu insistenta pe pastorul Richard Wurmbrand (originar din Romania, unde si-a petrecut 14 ani in puscariile comuniste) sa nu mai pomeneasca nimic despre toate persecutiile pe care le-a suferit. „Predicati-L pe Hristos (...), dar nu mai vorbiti de comunism si mai cu seama, nu mai vorbiti impotriva comunismului."
[color=red]Actiunile cu caracter pro comunist si masonic ale acestui Consiliu nu s-au dezis nici cu ocazia reuniunilor de la Geneva din 1977 si de la Kingston (Jamaica), din 1979, unde prin aceleasi manifestari adoptate, Hristos a fost absent si crestinatatea tradata. [/font]
Trebuie relevat faptul ca, sub aspect înselator, CEB acorda ajutoare unor Biserici, dar care in realitate pornesc din aceeasi viclenie pe care o are si Satana; iti întinde o mana de ajutor ca sa te traga mai bine la fund.
Asa s-a intamplat si cu Biserica Ortodoxa Romana, care inainte de 1989 a primit o importanta donatie in dolari, in vederea construirii Institutului Ecumenic, dar care reprezinta de fapt cuiul lui Pepelea in Biserica Ortodoxa. Donatia a fost acceptata cu toata gratitudinea de catre conducerea Bisericii noastre stramosesti. Insa, prin aservirea Bisericii noastre donatorilor eretici, in loc ca studentii nostri teologi, viitorii preoti, sa combata, intr-un spirit cat mai ortodox asemenea sectanti, sunt nevoiti sa le asculte, tacuti, toate ratacirile.
Intr-o avansata conceptie de intelegere universala, de unire si de armonie a lumii, a luat fiinta in Apus si Organizatia Mondiala a Religiilor Unite (OMRU). Aceasta este o miscare diversionista de mare amploare, care cauta sa inmanunchieze, sub o falsa dogma de credinta si sub o falsa conceptie de dragoste si fratietate, pe toti oamenii, de orice convingere religioasa, contestand ideea de revelatie la toate religiile, pentru a le discredita pe toate, in frunte cu crestinismul, de al carui nume se foloseste numai ca momeala.
O alta miscare de rasunet mondial si cu veleitati ecumenice, purtand o netagaduita pecete francmasonica, este Asociatia Unirii Crestinismului Mondial, care pretinde sa fie crestina, dar de fapt, exclude ideea de Biserica si de Hristos.
Pentru ca suntem la capitolul "relatii politice", sa amintim si de organizatia [color=red][size=3]"Conferinta Bisericilor Europene", infiintata la Nyborn (Danemarca), in anul 1959. Sub masca ecumenica este de fapt o organizatie politica, de inspiratie francmasonica [/size][/font]care: incurajeaza cooperarea cu institutiile europene (OSCE, Consiliul Europei, Uniunea Europeana) si ONU; va continua lucrarea CEB in domeniul promovarii pacii si securitatii in Europa; va sustine activitatile de protejare a mediului inconjurator (ecologie); va acorda atentie deosebita problemelor pe care le pune azi fenomenul globalizarii si al mondializarii din punct de vedere economic si nevoia unei strategii de dreptate si asistenta sociala.”118 Si lista poate continua. Nimic insa despre Hristos si despre Biserica Sa.
Se pare ca pentru membrii acestei organizatii ecumenice mai importanta este unirea si guvernul mondial decat Biserica cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca.
Fenomenele negative observate de la un timp pe taramul ecumenismului demonstreaza ca un fals ecumenism confesional si adogmatic a patruns atat in sanul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, cat si in atatea alte organizatii pretins religioase.
La 14 august 1972, in cadrul celei de a 25-a sesiuni a Comitetului Central CEB, tinuta la Utrecht, in fata reprezentantilor a 50 de Biserici si confesiuni crestine, s-a sustinut, intre altele, prin expozeul teologului german Jurgen Moltmann, teza masonica a unui guvern mondial indispensabil pentru a putea face fata actualelor nevoi ale societatii, precum si necesitatea ca Biserica sa se degajeze de particularitatile ei confesionale si structurale care o impiedica de la misiunea ei.119
Misiunea Bisericii, in intelegerea Consiliului Ecumenic si a celorlalte organizatii similare, este axata, in cea mai mare parte, pe probleme de ordin social si nu pe preocupari spirituale, avand ca principale obiective combaterea saraciei si opresiunii, a alienarii rasiale si culturale si a distrugerii naturii prin industrie.

[size=3][color=red]Printr-un asemenea program, dominat de aspectul social si politic, Biserica inceteaza de a mai fi Biserica si se reduce la o institutie de binefacere pentru bunastarea, progresul si prosperitatea oamenilor de toate culorile si rasele, devenind astfel slujitoarea imparatiei pamantesti in locul celei ceresti!
Dupa ce a urmarit si incurajat, prin toate ramificatiile ei, faramitarea crestinismului, francmasoneria cauta acum, sub pretexte ecumenice, sa regrupeze toate confesiunile crestine intr-o credinta lipsita de har si avand ca aspiratie numai scopuri sociale.
Prin astfel de tendinte, care au luat aspecte bine conturate si foarte transparente, s-a apropiat vremea cand se va introna in toata lumea o guvernare mondiala iudaica, provocand marea apostazie a crestinilor, proorocita de Hristos, cu o infricosata prigonire de moarte impotriva celor care nu se vor inchina Antihristului, adica Satanei. [/color][/size]