În prealabil postat de DAMIAN
Rugăciunea se referă la comunicarea sub numeroase aspecte a credinciosului cu Domnul Dumnezeu. Pe lângă cuvinte ca „rugăciune" și „rugând", această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu (Ps. 17:6), chemare a Numelui Domnului (Gen. 4:26), strigare către Domnul (Ps. 3:4), înălțare a sufletului cuiva la Dumnezeu (Ps. 25:1), căutare a Domnului (Is. 55:6), venire cu încredere la tronul harului (Evr. 4:16) și apropiere de Dumnezeu (Evr. 10:22).
MOTIVE PENTRU RUGĂCIUNE. Biblia prezintă câteva temeiuri clare pentru care credincioșii trebuie să se roage.
(1) În primul rând, credincioșilor li s-a poruncit de către Dumnezeu să se roage. Porunca de a se ruga vine de pe buzele psalmistilor (I Cron. 16:11; Ps. 105:4), profeților (Is. 55:6; Amos 4:5-6), apostolilor (Efes. 6:17-18; Col. 4:2; I Tes. 5:17) și ale Domnului Isus însuși (Mat. 26:41; Luca 18:1; Ioan 16:24). Dumnezeu dorește părtășia cu El.
(2) Rugăciunea este legătura necesară pentru a primi binecuvântările și puterea lui Dumnezeu și împlinirea promisiunilor Sale. Numeroase pasaje biblice ilustrează acest principiu. Isus, de exemplu, le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta și a bate la ușa Tatălui lor din ceruri (Luca 11:5-13). Astfel, după înălțarea lui Isus, ucenicii Săi s-au dedicat fără încetare rugăciunii în camera de sus (Fapte 1:14) până când puterea (compară cu Fapte 1:8) Duhului Sfânt s-a revărsat în ziua Cincizecimii (Fapte 2:1-4). Când apostolii s-au adunat împreună, după arestarea și eliberarea lor de către autoritățile iudaice, ei s-au rugat fierbinte pentru ca Duhul Sfânt să le dea îndrăzneală și putere pentru vestirea Cuvântului Său. „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneala" (Fapte 4:31). Apos*tolul Pavel a cerut frecvent să se facă rugăciuni pentru ei cunoscând că lucrarea sa nu va fi încununată de succes dacă nu se rugau creștinii pentru el (de exemplu, Rom.15:30-32; II Cor, 1:11; Efes. 6:18-20; Fil. 1:19; Col. 4:3-4; vezi articolul MIJLOCIREA,). Iacov afirmă în mod explicit că vindecarea fizică a credinciosului poate avea loc ca răspuns la „rugăciunea făcută cu credință" (Iac. 5:14-15).
(3) în planul Său de mântuire pentru neamul omenesc, Dumnezeu a rânduit ca toți cei credincioși să conlucreze cu El în lucrarea de răscumpărare, într-un anumit fel, Dumnezeu S-a limitat la rugăciunile sfinte pline de credință stăruitoare ale poporului Său. Există multe lucruri care nu vor fi împlinite în împărăția lui Dumnezeu fără rugăciunile mijlocitoare ale credincioșilor (vezi Ex. 33:11,). De exemplu, Dumnezeu dorește să scoată lucrători la secerișul Evangheliei; Hristos arată că acest scop al lui Dumnezeu va fi realizat deplin doar prin rugăciunile poporului Său: „Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui". (Mat. 9:38). Cu alte cuvinte, puterea lui Dumnezeu de a împlini multe din scopurile Sale este pusă în lucrare numai prin rugăciunile fierbinți ale poporului Său, în folosul înaintării împărăției Sale. Dacă noi nu ne rugăm, de fapt împiedicăm împlinirea scopului de răscumpărare al lui Dumnezeu, atât pentru noi înșine, ca persoane, cât și pentru Biserică văzută ca un trup.
|