[cristiboss56]

În prealabil postat de coldworld

cand ne rugam, trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne raspunda, altfel eu nu vad sensul rugaciunii.

Sensul rugăciunii este permanenţa legăturii noastre cu Dumnezeu . Apoi rugăciunea este şi de mulţumire , şi de laudă , de Slăvire , nu numai de cerere . Fi sigur că El ne răspunde , dar răspunsul este dat după adevărata nevoie a noastră, după nevoinţa noastră, după faptele noastre. Pedagogia Lui , de multe ori ni se pare nedreaptă , dar oare cât de drepţi suntem noi şi oare cât efort facem noi pentru îndreptarea noastră ? Cerem mult, dar dăm atât de puţin ! Fie voia mea după Voia Ta Doamne , nu după mintea mea strâmbă şi iubitoare de păcat ! Apoi, hai să fim sinceri , de câte ori ne-am pus întrebarea sincer : am făcut milostenie de câte ori am putut , necăutând la faţă , mi-am urât păcatul din tot sufletul, m-am căit suficient pentru păcatele mele , m-am Spovedit la timp , am fost la Sf.Biserică lăsând lenevia şi uitarea deoparte . . . ? ? ? Mă rog doar din interes şi numai la necaz ? Iubesc prea mult cele lumeşti , lipindu-mi sufletul doar de cele materiale ? Aştept să mi se dea cât mai repede şi cât mai mult din cele cerute de mine ? . . . Cu un ochi privesc la rugăciune şi cu unul la păcat ? Gândul e la desfrânare, iar gura la rugăciune ? Dumnezeu trebuie să fie cel drept, iar noi doar facultativ ? N întrebări , dar noi aşteptăm răspuns doar de la El, şi nu oricum, rapid şi la obiect, căci ce sens ar mai avea rugăciunea ! Noi cerem , vrem dialog , dar să cerem numai noi şi El doar să se supună ! Cam greu şi cam nedrept frate ! Nu crezi ?