[iosif]

Aici,la Vãcãresti, am trãit, în conditii grele de detentie, un moment de mare înãltare sufleteascã. Am reusit sã-i conving, nu fãrã dificultate, pe pãrintele vicar romano-catolic Xaveriu, de la Iasi (el a murit în închisoare) si pe pãrintele greco-catolic Nicolae Opris, fost paroh la Bontila de lângã Cluj, sã oficiem împreunã slujba de Înviere. Cu un singur moment de ezitare al pãrintelui vicar, acela al consacrãrii, când s-a invocat coborârea Sfântului Duh pentru prefacerea darurilor, totul a decurs într-o comuniune în care ne regãseam toti, indiferent de confesiune, fii ai lui Dumnezeu, uniti întru Hristos. A urmat împãrtãsirea tuturor detinutilor într-o atmosferã de extaz sufletesc. Realizam acest moment de fericire sublimã ca pe o rãscruce a vietii mele. La încheierea Sfintei Liurghii, animati de o bucurie divinã unicã, am cântat toti detinutii, din tot sufletul, "Hristos a înviat", cu voce tare, ceea ce atras atentia supraveghetorilor. Noi, preotii, eram pasibili de pedepse aspre. La aparitia ofiterului, instantaneu toti detinutii au fost preocupati sã ne apere fãcând un scut de trupuri. În fatã se afla cãpitanul de aviatie Cucu, un om inteligent si foarte bun organizator. Când ofiterul a pretins cã am fãcut slujbã religioasã, ceea ce era strict interzis, cãpitanul Cucu i-a replicat ofiterului ce ne inspecta, pe un ton linistit, dar hotãrât: "Vã rog, domnule ofiter, sã nu ne jigniti în ziua de Pasti. E ziua mea de nastere,iar colegii mi-au cântat Hrisos a înviat."
Parintele Ioan Iovan de la Manastirea Rece - sursa http://www.nistea.com/IOANIOVAN.html


Aceasta marturisire este una care vorbeste de la sine, este o marturie vie!
Voi insa vorbiti din cele pe care nu le stiti!

Una e sa combati ecumenismul, alta e sa combati lucrurile gresite din ecumenism, alta este sa iti aperi credinta, alta este sa iti marturisesti credinta.

Echilbru, judecata! Asta ne cere Dumnezeu! Adevar in iubire!