Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Dincolo de pierderea mântuirii, de ratarea întâlnirii și unirii cu Dumnezeu, patimile mai au și efectul de a ruina viața trecătoare, prin dezordinea pe care o induc, prin suferința provocată de neîmplinirea poftelor și prin grijile cotidiene.
A trăi potrivit înclinațiilor animalice (trupești) și demonice (ura, pizma, mândria etc) face ca viața omului să nu aibă o ordine și astfel el să sufere, fiindcă așa cum spunea un Părinte (parcă Isaac Sirul), atunci când sufletul nu are o o rânduială zilnică el se tulbură.
A alimenta poftele trupești face ca acestea să crească și omul să sufere mai mult când nu și le poate împlini.
Viața de patimi înseamnă și mustrarea conștiinței, neliniște, lipsa perspectivei vieții veșnice și implicit apăsarea grijilor vieții de acum.
Iată ce înțeleaptă este despătimirea, lepădarea de lume, pe care nu numai creștinii au practicat-o ci și unii păgâni, de pildă zeniștii sau budiștii.
|
Sa nu uitam ca patimile au consecinte nu doar asupra omului patimas, ci din nefericire patimile se manifesta si asupra celor din jur, patima mea poate starni in aproapele meu aceeasi patima intr-o egala sau mai mare masura. Spre exemplu mania mea poate starni in aproapele meu mania sau o alta patima. De aceea cuvintele Mantuitorului "Vai de omul prin care trece sminteala" sunt actuale mai ales in acest caz.