Aceiasi problema o am si eu cu sotul meu. Inainte de casatorie am fost prieteni timp de 4 ani, parintii mei n-au fost de acord sa locuim impreuna in apartamentul pe care mi-l cumparasera deoarece nu eram casatoriti plus ca erau innebuniti caci eram in ultimul an de facultate si se gandeau ca nu cumva indragostita lulea cum eram sa nu renunt la scoala....nici eu nu am inteles atitudinea lor atunci, eram tanara, indragostita. Ne-am casatorit, ai mei s-au ocupat de nunta, s-au implicat, toata familia tinea la el ca la propriul copil. Inainte de a ne casatori avea o problema si cu fratele meu pentru ca nici el nu a fost de acord sa stam impreuna. Timp de doi ani am reusit sa avem o relatie cat de cat normala in care i-a inclus si pe ei, isi dorea sa-i vada, isi dorea sa-l vada si pe fratele meu, dar din cand in cand mai ales in momentele cand aveam pareri contradictorii spunea vorbe urate la adresa lor.
Intre timp ne-am hotarat sa avem si un copil, din momentul in care i-am propus sa-l punem nas pe fratele meu a luat foc.....a evitat sa se mai intalneasca cu el, imi spunea sa ma intalnesc eu singura....Acum dupa ce s-a nascut cel mic nu tine cont de faptul ca sunt vulnerabila emotional, ca sunt obosita vrea neaparat sa-si impuna punctul de vedere...mi-a spus ca doar peste cadavrul lui va fi fratele meu nas, ma ameninta cu divortul....in final ma gandesc pentru ce atata inversunare?!
Familia ne-a fost intotdeauna alaturi, nu s-au bagat in relatia noastra, ne-au ajutat de fiecare data, suntem la 300 de km departare unii de altii.....
|