[ALEXANDRU ANASTASIU]

(5) CARE RAMURI ALE MEDICINII DE AZI SUNT DEMONICE ȘI DE CE
(A) PENTRU A ÎNŢELEGE CRITERIUL DE DEOSEBIRE A ADEVĂRULUI DE MINCIUNĂ TREBUIE SĂ AFLĂM FELURILE CUNOAŞTERII ŞI CUNOAŞTEREA PRIN CREDINŢĂ
Cunoaşterea şi credinţa au fost descrise de Sfântul Isaac Sirul după ce a primit mintea lui Hristos, fiind insuflat de Duhul Sfânt. Ca atare, având acelaşi Autor ca şi Sfânta Scriptură consider că nu se mai poate comenta nimic în plus.
Vă rog să citiţi cu atenţie această descoperire a cunoaşterii şi credinţei, dată de Dumnezeu unui om sfânt şi prin el nouă, deoarece aşa veţi înţelege viaţa noastră lăuntrică, mintea omenească, ştiinţa cu importanţa ei limitată. În felul acesta vom privi mai limpede şi medicina cu importanţa ei limitată şi mai ales importanţa covârşitoare a credinţei adevărate pentru savantul făuritor de medicină, pentru medic şi pacient.
SFÂNTUL ISAAC SIRUL - CUVINTE DESPRE NEVOINŢĂ
http://www.scribd.com/doc/2063565/Sf...espre-nevointa
După ce descărcaţi pe calculator această carte minunată citiţi capitolele:
Cuvântul 18
Cuvintele 62-65.
În ele se arată cum putem trece de la cunoaşterea trupească la cea sufletească şi apoi la cea duhovnicească, şi cum este trăirea prin cunoaştere spre deosebire de cea prin credinţă, cât şi implicaţiile trăirii noastre după cunoaştere (pe fiecare tip în parte) sau credinţă în sănătatea şi boala noastră şi în modul de a înţelege lumea şi deci implicit medicina pe care o practicăm ca medic sau pacient.
(B) CRITERIUL PRIN CARE PUTEM DEOSEBI MEDICINA OCULTĂ DE CEA FIREASCĂ
După cum am văzut și medicina ocultă și cea firească pot da rezultate de vindecare și folosesc energii măsurabile fizic. Aşadar nici vindecarea nici folosirea de mijloace fizice (naturale gr. physikos < physis – natură) nu sunt un criteriu de deosebire între cele două feluri de medicini.
Ceea ce le deosebeşte este sursa energiilor de vindecare care pot aduce aceleaşi roade trupeşti prin aceleaşi mijloace trupeşti dar roade total diferite din punct de vedere duhovnicesc.
De pildă nu e tot una a mânca o bomboană sau a mânca o bomboană vrăjită. Nu e tot una a lua o aspirină sau o aspirină vrăjită. Nu e tot una a lua un sirop de tuse natural sau unul homeopat chiar de acelaşi gust. Nu e tot una a face injecţie intravenoasă la plica cotului sau a face acupunctură în locul din apropiere numit de dracupuncturişti P 5:Chize (D)- [Antebraţul în flexie, pe plica cotului, marginea radială a tendonului bicipital. Punct pe care ei îl indică în: Dispnee, astm, tuse, hemoptizie, dureri de antebrat şi de cot, convulsii, congestie cerebrală, disfagie, terori nocturne (vedeţi cum înlocuieşte tratamentul duhovnicesc al fricii care vine în urma păcatului şi care ar trebui să ducă la duhovnic ca un semnal de alarmă cu tratamentul prin înţepătură ca omul să nu mai simtă nevoia de spovedanie? Cum mută nădejdea de la Dumnezeu la energiile demonice numite Qi psalmul 90, „4. Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui. 5. Nu te vei teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, 6. De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza.”)]
Ca să deosebim energiile folosite avem deci nevoie de un criteriu de deosebire între energiile demonice şi cele fireşti.
Dacă am avea vederea duhovnicească am vedea direct că Sfintele Taine au lumină de foc, orbitoare şi înmiresmată, că medicamentele naturale au lumină naturală frumoasă şi smerită iar cele demonice au întuneric cu putoare, groază şi tulburare. Cum însă vederea cea duhovnicească sau teologia esenţială (prin descoperire) este un dar care se află abia la un om pe generaţie noi trebuie să apelăm la teologia secundară (prin studiul celei dintâi) şi la raţiunea înduhovnicită. Raţiunea se înduhovniceşte prin studiul Revelaţiei supranaturale (descoperită direct de sus prin energiile necreate) din lecturile Sfinţilor Părinţi, Vieţilor Sfinţilor şi apoi prin studiul revelaţiei naturale din ştiinţă (dar dat nouă odată cu mintea la creaţie), dar privită neapărat cu ochiul luminat, înţelegător şi plin de discernământ al credinciosului (deoarece mintea omului trupesc este căzută şi se împotriveşte astfel în chip păcătos din întunericul neştiinţei legilor dumnezeieşti) pentru a face deosebirea între concluziile reale şi cele amăgitoare.
Şi după ce vom cunoaşte o energie dacă este naturală sau demonică?
Şi la aceasta, ca de altfel la toate problemele ne răspunde Mântuitorul:
Matei 7, „15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori. 16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini? 17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele. 18. Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune. 19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc. 20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste. 21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. 22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? 23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”
Aşadar din pom (adică sursă) putem cunoaşte roadele (adică efectele) iar din roade pomii (e valabilă şi viceversa).
Cu alte cuvinte dacă sursa energetică sau de concepţie nu este una naturală şi nici una dumnezeiască atunci negreşit este demonică. În consecinţă medicina care o foloseşte este demonică şi acţiunile ei sunt demonice.
De aceea vom studia sursele energetice ale medicinii pentru a depista care medicină este demonică şi care nu şi vom studia şi sursa concepţiei medicinii deoarece dacă a izvodit dintr-o credinţă greşită, demonică (Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea) precis este demonică. Dacă omul care a conceput acea medicină a fost eretic sau idolatru şi a conceput-o sau prelucrat-o după ideile sale panteiste, eretice sau idolatre având ca scop demonstrarea minciunii sale neţinând cont de legile dumnezeieşti precis este demonică. Dar dacă omul eretic sau idolatru a preluat acea medicină de la înaintaşul său care a preluat-o în timp… tocmai de la Adam cel binecredincios şi prooroc, sau a descoperit îmbunătăţiri ale medicinii (care între timp s-au mai pierdut prin uitare în timpul lung scurs de la cel mai bun medic Adam) - dar nu modificări datorate ideilor eretice sau idolatre ci provenite din studiul dorit să fie cât mai obiectiv al legilor puse de Dumnezeu în creaţie - şi pe aceea o primim ca fiind bună şi de oameni iubitoare. (Marcu 9, „39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau. 40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi. Ori din numele lui Hristos fac parte şi poruncile lui cele privitoare la suflet dar şi la trup care sunt folosite în toată medicina. Ioan 14, „14. Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face. 15. De Ma iubiti, paziti poruncile Mele.”)

Viceversa dacă efectele sunt demonice atunci evident că şi sursa este demonică, adică medicina care a provocat-o.
Deci vom studia şi roadele medicinii pentru vedea dacă sunt demonice, naturale sau duhovniceşti pentru a vedea dacă medicina este una demonică, naturală sau dumnezeiască.
Iar roadele nu se referă la vindecarea propriuzisă psihică (Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni) sau trupească (nu in numele Tau minuni multe am facut?). Ci ca aceste roade să respecte legile duhovniceşti (cereşti) şi naturale (pământeşti) (23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea). Aşadar să nu vatăme vindecarea duhovniceşte sufletul vindecatului sau vindecătorului vizibil sau ascuns, aici sau în veştnicie prin călcarea legilor lui Dumnezeu. Vătămarea poate să apară aici prin modificări duhovniceşti ale mândriei sau deznădejdii mai mult sau mai puţin sesizate sau mascate sau mai grav este evidentă în chinurile cele veşnice.
Căci medicina cuprinde şi pomul şi roadele.
După cum nu contează dacă fructele se vând la piaţă sau supermarket tot aşa nu contează dacă cei ce practică un fel de medicina sunt răi sau buni, eretici sau credincioşi căci tot aceleaşi tipuri de medicină rămân (adică dacă un medic este ortodox şi totuşi este înşelat de practică homeopatia asta nu înseamnă că homeopatia devine ortodoxă, ea rămâne tot demonică).
Dar după cum contează dacă fructele sunt păstrate în condiţii de igienă şi de conservare pentru a nu se altera aşa contează şi calitatea medicului care administrează medicina (de exemplu adică dacă un medic ginecolog este ateu el se poate folosi de ştiinţa sa pentru a convinge femeile să avorteze cu uşurinţă iar în aceleaşi cazuri un medic ortodox face orice să salveze pruncul din pântecele mamei pentru a nu omorî un om). Mai multe amănunte la capitolul „Este păcat a merge la medici păcătoși, eretici sau evrei chiar dacă medicina lor este firească iar nu demonică?”