[Traditie1]

t_iubesc, a vedea propria mândrie e mai prețios decât a vedea-o la alții.

Iar a judeca pe alții e deseori înșelător, mai ales când o facem după aparențe, așa cum se vede din mesajul tău. Omul e o taină și dacă nu înțelegem exact mecanismele psihologice prin care cineva a ajuns la anumite manifestări, e bine să nu tragem concluzii căci asta înseamnă a osândi, un păcat grav. Trebuie să căutăm să-i înțelegem (în sensul de a-i cunoaște) pe ceilalți ca să nu tragem concluzii greșite.

...

Vsovivi, prin faptul că spui că ar fi ușor de depistat mândria te amăgești și te închizi unei evoluții reale, fiindcă această convingere a ta e tot o formă de mulțumire de sine, de amăgire de sine. Tu de fapt vorbești despre forma activă a mândriei, la care m-am referit în mesajul anterior. Mândria e prezentă atât ca și caracteristică a sufletului cât și ca manifestare faptică, ultima constând în înălțările minții care se manifestează în diverse momente. Sau cu alte cuvinte, există mândria subconștientă, ca stare ontologică a noastră și mândria conștientă ca formă de exprimare a mândriei subconștiente.

A controla formele de mândrie conștientă nu e așa greu, dar a eradica mândria care ne caracterizează ontologic e un proces îndelungat și dificil, care durează ani iar Sfinții Părinți spun că acest proces durează la infinit fiindcă prin el ne apropiem de asemănarea cu Dumnezeu Cel infinit de Smerit.