[cristina2012]

În prealabil postat de zaharia_2009

Aceasta afirmatie are cu totul alt sens ! Ma mir ca puneti aceasta intrebare ! Nu ati citit nici o carte de zidire sufleteasca ? Eu ma si mir ce turnura a luat discutia pe o panta perfida in care se ridica la rang de cinste ,,iubirea de sine" tocmai cea care sta stavila, ca mare pavaza impotriva mintuirii omului .

Revenind la ce incercati sa sustineti dvs. iluzoriu(daca asta este intentia, de a sustine !) . Parerea mea este sa renuntati la asemenea cugetari pt. ca va v-a batjocoti acelasi ispititor cit de curind cu ginduri de marire pina veti ajunge chiar sa le credeti . Deci , subiectul iubirii de sine si nu o propozitie ca cea pe care mi-o dati dvs. mai sus , ei, acest subiect nu exista in evenghelie de sine statator decit absolut indirect in unele pilde si prin care se arata unde duce iubirea de sine adulata si nici decum incuviintarea ei : asa este pilda lucratorilor viei, a fiului risipitor, a bogatului nemilostiv (care-si indeamna sufletul sau pretios sa manince si sa bea desfatindu-se ca cica ar merita... si saracul Lazar !) Asadar , Mintuitorul stiind bine cit de mare este iubirea de sine care zace in noi in fiecare a incercat prin aceasta sa dea masura iubirii aproapelui , desi mai inainte spusese cu adevarat si comparativ, masura iubiri divine : din toata inima ta , cu tot sufletul tau, cu toata virtutea ta , cu tot cugetul tau . Dar pt. a fi sigur ca tinarul respectiv (bogat fiind , adica egoist la maxim ca de accea voia sa tina numai pt. el averea si orbit de iubirea de sine care era extrem de mare !) va intelege masura din cuvintele spuse i-a intarit afirmatia cu o comparatie in care termenul discutat il aseamana cu propria iubire de sine ! Adica , dumnezeirea se adora in termenii spusi initial iar aproapele cu diferenta ,dar pt. cei care au totusi nedumeriri in a o intelege ori pt orbi si surzi (orbitii de propria lor iubire si surzitii de propriul lor suflet in elogii permanente) a facut aceasta comparatie . Femeii desfrinate , de exemplu, nu a fost nevoie sa-i spuna acesta diferenta deoarece ea a fost vazuta ca a trecut de la iubirea de sine (iubind o viata intreaga propriile desfatari ale sufletului in desfrinari , precum doamnele si domnii aici de fata care au aceleasi pareri !) la iubirea lui D.zeu, o cu totul alta treapta de iubire, dar pe care o si manifesta, adica o marturiseste prin marea pocainta . Prin pocainta si despatimire , femeia desfrinata a putut sa-l descopere pe D.zeu , a putut sa inteleaga si sa treaca la o alta treapta superioara de iubire decit cea a iubirii de sine , singura maxima de care in mod nativ suntem in stare toti ! La iubirea lui D.zeu se ajunge insa prin mare efort si nu nativ ! Sa nu fiu inteles gresit , ceea ce am spus nu inseamna ca femeia desfrinata nu mai iubea aproapele, nicidecum (stiu ca ati fi tentata sa interpretati peiorativ !, este mai la indemina, mai rapid !) ci a reusit prin marea pocainta sa il vada pe D.zeu si ale Sale porunci , comparativ cu propria-i iubire de sine !

Deci ce era de neinteles sau mai bine zis unde face Mintuitorul vreo pilda sau vreo vorbire propriuzisa despre iubirea de sine ?

Ma intrebau fratii si surorile nu cu multe postari in urma , incununati de nonconformista Ynaf, ca unde scrie ca perversiunile sunt incriminate direct in biblie .
Pai nu ne spune sf. ap. Pavel ca ,, ...nici un desfrinat, sodomist, bautor si nici altii asemenea lor nu vor intra in imparatia cerurilor" Si ca pilda Sodomei si a Gomorei nu este destula, glumeau desigur ! Ori credeti ca sodomia ar fi ceva groaznic de rau si gomaria ar fi o desfatare permisa de Hristos .
... este uimitor cit de mult se sustin pacatele si mai ales citi ortodocsi sar in ajutorul denigratorilor de credinta curata ! Din anumite pacate grele se da in altele si mai grele , precum este cel al iubirii de sine , de ramii surprins de energia pe care o varsa oamenii pt. a-si cere ,,dreptul la pacate " ! Ce paradox real !

Nu mi se pare ca aici avem pareri foarte diferite. Am ingrosat pasajul care mi se pare identic cu ceea ce gandesc eu.

Parerea mea referitor la porunca de a-ti iubi aproapele "ca pe tine insuti" e ca Dumnezeu stie ca orice om se iubeste pe sine, unii se iubesc intelept pentru ca sunt consitienti de demnitatea cu care a inzestrat Dumnezeu omul si se straduiesc sa o pastreze/sa o recastige (isi doresc adevaratul bine, mantuirea), altii se iubesc nebuneste (sunt indragostiti de ei, sunt narcisisiti, egoisti, egocentristi). Interesant e ca daca esti egocentrist de felul tau, spre exemplu, dar ai auzit de cuvantul Lui Dumnezeu si te apuci sa te tii de El, va trebui sa-l iubesti si aproapele ca pe tine insuti, adica sa-l pui si pe aproapele nr 1, pe aproapele nr 2, pe aproapele nr 100 tot in centrul universului... Mai devreme sau mai tarziu, te prinzi ca in centrul universului trebuie sa stea toti cei "aproape"ai tai si de aici ai sansa sa mergi spre normal, sa intelegi ca poti imparti universul cu toti ceilalti asa cum sunt ei, ca asta vrea Dumnezeu de la tine. Aceeasi teorie se aplica si la alte moduri neadecvate de a iubi. Fiecare porneste in viata cu un mod de a se iubi pe sine. Tinand cont de invatatura divina, incet, incet ajung la o iubire inteleapta pentru ei insisi si pentru ceilalti.

Majoritatea oamenilor (dar nu chiar toti) care o pornesc spre Dumnezeu, o fac din iubire de sine, fie temandu-se pentru sine de chinurile iadului, fie pentru ca s-a intalnit cu durerea si/sau esecul in viata lui si cauta un mod de a-i fi bine, abia apoi descopera iubirea Lui Dumnezeu, valoarea invataturilor crestine.

Iubirea "de sine" la care m-am referit eu nu are nimic de a face cu mandria, cu slava desarta, ci cu grija inteleapta pentru sine. Sunt de acord ca termenul "iubire de sine" are o conotatie negativa ducand cu gandul la cel care isi ofera totul siesi, isi cauta numai binele personal, chiar in detrimentul altora, dar nu la aceasta m-am referit eu. Nu ma supar ca nu ati inteles, imi cer sucze ca nu am gasit o formulare mai precisa... si inca nu o gasesc.

Cat priveste perversiunile nu le consider firesti, ci niste scarbosenii care nu trebuiesc acceptate (nici sex oral, nici anal nici altele), deci ceea ce ati scris nu ma priveste. Banuiam ca s-a inteles acest lucru din mesajele mele anterioare, dar nu-i nimic, subliniez aici ca le consider pacate mari. Nu inteleg cum poate parea cuiva ok sa se atinga cu buzele de sf. trup la putin timp dupa ce a pus aceeasi gura pe unde "e rusine"...