Citat:
În prealabil postat de anna21
De acord.
Dar cand sari in alta etapa realizezi ca multe greseli puteau fi evitate.. si de aici insistenta noastra cu sfaturile.
Inteleg ca sexualitatea este un domeniu atractiv.
Dar totusi este o activitate limitata - sa zic asa.. oricum o iei, in timp te cam plictisesti si ai urmatoarele variante: variezi (picanterii sexuale, perversiuni etc), schimbi partenerul, schimbi contextul (un fel de re-investire in partea romantica).. Omul are nevoie de noutate.
Sau (o solutie optima, zic eu) pur si simplu realizezi ca sexualitatea este supra-evaluata in societatea de azi si poti linistit sa ignori/limitezi acest aspect al vietii si sa te concentrezi spre lucruri mai satisfacatoare. Si aceasta nu insemna suferinte sau frustrare sexuala sau alte aberatii ce am citit.
Ma gandesc ca mai ales in situatia in care nu ai copii (sau ai unul-doi facuti cu spaima din presiune sociala- ca asa trebuie si nu mai vrei altii).. in timp sexualitatea nu poate umple golul creat de lipsa copiilor (pt ca aceasta este finalitatea iubirii trupesti: copiii). Si iaca asa ti se pare ca nu faci cat trebuie, sau nu faci ce trebuie.. compari trairea voluptoasa cu un ideal fantezist despre care ai aflat in media sau in carti etc.. Daca omul ar intelege ca nu conteaza, dar chiar nu conteaza.. ar fi mai liber in gandire, cred eu.
|
Sigur ca sexualitatea este supraevaluata in ziua de azi.
Dar solutia nu este cealalta extrema, subevaluarea si renuntarea - nu pentru toata lumea, in orice caz.
Daca dorinta dispare natural, foarte bine.
Dar daca nu dispare?
Cred ca depinde foarte mult de fiecare cuplu. Sexualitatea reflecta viata omului si a cuplului pe celelalte planuri.