Pe lângă dobândirea cunoștinței despre Dumnezeu pe cale harică și despătimire, viața contemplativă mai are și beneficiul păstrării facultăților spirituale. Întors spre interior, conștient de sine însuși permanent, omul își păstrează acuitatea minții și a simțurilor.
În mod opus, a trăi în desfătarea simțurilor duce în timp la o îndepărtare de sine, la o pierdere a conștiinței propriei persoane și în asta constă în cea mai mare parte îmbătrânirea, uzura spirituală care o vedem la oamenii care au trăit lumește ajunși la vârste înaintate. Nu numai că întors spre cele exterioare omul devine un animal, dar și uită de sine și această uitare este o formă de moarte lentă dar reală, mintea și simțurile ajungând să fie tot mai slab percepute de conștiință.
Iată cum poruncile Domnului nu sunt îndreptate doar spre dobândirea Duhului Sfânt ci și spre păstrarea integrității ființei noastre.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide
|