Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Plânsul e o formă de manifestare a egoismului nostru, o auto-compătimire (când urmează unei introspecții a propriilor suferințe) sau auto-încântare (când e plâns de bucurie), întotdeauna ceva necurat.
|
Mi se pare o imensa exagerare si, in acelasi timp, o jignire la adresa acelora a caror emotivitate se manifesta prin plans.
Nu se poate face atat de usor distinctie intre starea interioara si manifestarea ei exterioara.
Ca unii pot sa "dea apa la soareci" la comanda, pentru a impresiona, sunt de acord. Dar de aici si pana la a acuza pe cel care plange in timpul rugaciunii de necuratenie e cale lunga.