Citat:
În prealabil postat de ingerul_pazitor
Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.
Ce parere aveti ?
|
Este bine sa ne dam seama ca daca noi personal nu trecem prin anumite lucruri in viata noastra de aici, ca oameni ce suntem , nu putem intelege tot ceea ce simt cei care au trecut si trec prin necazuri si suferinte, chiar si bucurii deosebite! Doar Dumnezeu le stie si le aseaza pe toate dupa puterile noastre, de sunt suferinte (=incercari) sau bucurii. El ne cunoaste puterile de a ne duce crucea personala si nu ne va da o povara pe care sa n-o putem purta cu demnitate si credinta neclintita o data ce L-am aflat si Il iubim. Cred ca cei in suferinta trebuie incurajati cu dragoste, sa nu dispere, caci disperarea este cumplita si pierzatoare de suflete. Sa ne rugam pentru ei!