Priveste-ti sufletul, crestine,
Si vezi ce ai mai bun in tine
Si vezi cui tu esti dator
Pentru prezent, trecut si viitor.
Si vezi cata rabdare a avut,
Cata mila cu tine s-a facut,
Iar tu in faradelegi ai vietuit,
Dar uita-te cat te-a iubit.
Priveste-ti sufletul si ai sa-l vezi plangand,
Trist, mai trist ca orisicand,
Sa-l vezi cat a suferit,
Cat de mult l-ai ponegrit.
Prin faptele cele murdare
Si ingerul cel bun dispare,
Ramane-n urma
Si priveste-n zare.
Dar priveste-ti sufletul, crestine,
Sa vezi cat ai pierdut in lume
Intoarce-te pe calea buna
Nu lasa ca viata sa-ti fie o minciuna.
Caci singur ai sa te-amagesti
Iar pe calea rea mereu ai sa pasesti.
Dar deschide-ti inima, crestine,
Si vezi cum plange sufletul in tine!
|