Eu cred ca aici ar trebui sa vorbeasca beneficiarii acestor fapte bune, nu cei, care le-au facut. Asa mi se pare mai in ordine.
Daca ma intrebati pe mine, nici o fapta buna nu am facut. Poate de acum inainte... cu ajutorul lui Dumnezeu.

Iar in ceea ce spui tu, Rodica, avem exemplul generatiilor trecute de profesori. Cu cat respect si recunostinta evocau parintii nostri amintirea profesorilor pe care i-au avut. Cat de mult i-au marcat in formarea lor ca oameni.
Daca incep sa scriu despre profesorii si dirigintii mei, cred ca nu am timp suficient sa povestesc despre ei. La fel erau deci si in generatia mea. Nu erau doar profesori, ne erau si parinti, patrunsi de gandul de a ne educa.
Nici atunci nu erau salarii mari. Profesoara mea de matematica, de ex., a venit timp de mai multi ani cu acelasi pulover de lana, tricotat de mana; ca aspect era stearsa, dar ca profesoara era stralucitoare.