[CarareaImparatiei]

"[...] Dracul trândăviei sufleteşti aduce pe la amiază o tremurare de trei ceasuri împreună cu dureri de cap, fierbinţeală ameţeli şi crampe la stomac. Pe la ceasul al nouălea (15), acestea se domolesc. Punându-se masa, ne face să sărim din aşternut; sosind vremea rugăciunii, iarăşi ne îngreunează trupul. Stând noi la rugăciune ne cufundă în somn şi ne împiedică prin căscat să pronunţăm stihurile în întregime. [...] Stând la rugăciune în biserică demonii ne cufundă în somn, alţii ne lovesc în stomac pe neaşteptate cu dureri greu de îndurat; alţii ne îndeamnă să vorbim în timpul slujbei, ne atrag mintea spre gânduri spurcate, ne fac să ne rezemăm ca şi cum am fi obosiţi. Uneori ne fac să căscăm des, unii să râdem mult în vremea rugăciunii pentru a ne depărta cât mai mult de Dumnezeu, alţii din lenevie ne silesc să ne grăbim când rostim rugăciunile sau invers, din iubirea de plăcere ne îndeamnă să tărăgănăm cântarea psalmilor, alteori ne fac să deschidem cu greu gura pentru a rosti stihurile. Cel care însă, rugându-se, cugetă că se află înaintea lui Dumnezeu, va sta ca un stâlp fără a putea fi batjocorit câtuşi de puţin de vreunul din demoni mai înainte amintiţi. Cuptorul probează aurul, iar starea la rugăciune - sârguinţa şi dragostea de Dumnezeu a călugărilor. [...]" (Filocalia)