Cineva mă ascultă

În veac cu putere ocultă,
din zid cineva mă ascultă,
cu cât mă coboară pe mine
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi,
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără poate
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arma în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu, el ascultă orbeşte
pe omul când acesta trăieşte,
ne intră-n cearşafuri,sub piele,
în creer de gânduri să-l spele.

Prin mări,electronice unde
în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască şi oarbă
el scris-a şi-n firul de iarbă.

Ascultă fereastra dechisă
şi viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii
concertul mărunt al pieirii.

În veac cu poliţie multă
din zid,cineva mă ascultă!

scrisă în 1981