Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
..............................................???? ???? Fany, Fany ????????????...................................... ............
|
Zahario, Zahario! :-)
Cum spuneam mai sus, eu nu am csris aici chiar direct despre perversiuni. Am scris mai degraba despre modul in care Biserica ar trebui sau nu sa intervina in detaliu in viata intima a cuplului. Eu cred ca trebuie sa le dea principiile dragostei adevarate (asa cum face Laroche in cartea citata mai sus), si sa ii ajute sa le traiasca, nu sa le dea indicatii pretioase despre pozitii, acte permise si nepermise, zone de mangaiere acceptabile sau nu. Cred ca, daca un cuplu incearca sa realizeze in viata lui o dragoste crestina, sa isi transfigureze relatia de dragoste asa cum Hristos a schimbat apa in vin,
atunci acel cuplu va simti singur ce este perversiune si ce este pur si simplu o manifestare fizica a dragostei si unirii dintre ei.
Anumite lucruri mi se par si mie perversiuni, da. Dar indraznesc sa cred ca asta este pentru ca intre mine si sotul meu este cu adevarat dragoste, nu ascultare de reguli si canoane.
PS Chiar nu inteleg ce vrei sa zici prin:
" Ca tu ai vrea sa-ti recunosti niste pacate public spunind ca esti marcata, fixata, dominata de sexul variant este ceva dar a-ti lua drept aparare tocmai pe Hristos in a practica orice , mai putin a pozitiei misionarului, este cu totul altceva !"
Cand scriam de 'pozitia misionarului' ma rfeream la ce a predicat BC pana nu de mult, descriind exact ce anume au voir sa faca sotii. Nu m-am pronuntat despre pozitii ci despre pozitia BC asupra vietii cuplului, care s-a schimbat, macat in practica pastorala.
A propos, un banc (caci nu este bine sa ne luam chiar asa in serios): un preot ortodox pe care il cunosc a fost intrebat intr-o conferinta care este pozitia Bisericii Ortodoxe asupra sexualitatii. El a raspune 'Banuiesc ca este pozitia misionarului'. :-)
