Ma bucur ca ti-a/ v-a placut; totusi toate acestea doar cu Taina cununiei, altfel ne complacem in pacat. Doar prin Sf. Taina a Cununiei cei doi devin unul!
Iata ce se spune in aceeasi carte si despre duhovnic, ceea ce are menirea sa completeze cele de mai sus:
"Părintele duhovnicesc are de împlinit două condiţii.

Mai intai, trebuie să fie competent în toate cele despre care vorbeşte. Aici se cuvine o nuanţare: un călugăr, dacă e foarte experimentat într-ale războiului nevăzut, poate călăuzi şi el, în drumul lor, persoane căsătorite, căci tot de război nevăzut e vorba şi aici: tot de lepădare de sine, tot de ne judecarea aproapelui, tot de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi şi aşa cum îl iubeşte Hristos, tot de renaşterea în Duh...

A doua conditie, care e egală cu prima, dacă e împlinită, este curăţia în cele ale credinţei, adică ortodoxia mărturisirii; căci, în acest domeniu, o cât de mică deviere provoacă întotdeauna aberaţii spirituale şi, deci, o scădere a puterii de discernământ mereu păgubitoare."

Iata deci, ca nu se spune nicaieri in carte ca preocuparea primara in casnicie este cautarea si asigurarea placerii. Ea este o urmare fireasca a unirii celor doi intr-un trup, dar scopul ramane mantuirea, ca ne dam seama sau nu.

Curatenia sufleteasca este esentiala.

Daca insa copilul incepe prea de timpuriu viata sa intima, in lipsa Tainei Cununiei, fie benevol sau fortat, sufletul lui pierde dispozitia naturala de a-L mai cauta pe Dumnezeu. Va cauta in schimb un dumnezeu , care sa il satisfaca tot mai mult fizic, in vreme ce sufletul trece pe ultimul plan.
Bine zicea Zaharia de transformarea omului in capre si catei; foarte sugestiv, indiferent ca ne place sau nu. Urmarea este o neliniste si o cautare continua in vederea satisfacerii dorintei.

Comparativ avem institutia casatoriei, in care barbatul si femeia sunt UNUL, adica o cetate trainica, in care fiecare din soti se simte in siguranta. Observam ca atunci cand unul din soti "calca stramb", celalalt sot, fie barbatul ori femeia, se simte tradat, scarbit si pe buna dreptate. Atunci simte ruptura acestei unitati ca pe o tragedie, pe care nu o credea posibila. Chiar si atingerea devine imposibila; atunci simte in suflet si trup existenta pacatului in celelalt, cu care nu doreste sa aiba partasie.

Cel, care isi incepe viata de copil, nu are posibilitatea de a apela la Taina Cununiei, fiind o victima usoara a patimei, pe care datorita mediului o considera normalitate si de care nu considera ca are de ce sa se fereasca. Singura preocupare a acestuia va fi de acum inainte doar gasirea un partener in vederea satisfacerii instinctelor, sau cum spune Sf. Apostol Iuda: "cele ce, - ca dobitoacele necuvântătoare, - ştiu din fire", nefiind vorba nici de iubire, nici de daruire, ci doar de un simplu act egoist de satisfacere.
Mie personal mi se pare o barbarie.
Omul, cand face un lucru, trebuie sa poata fi responsabil de decizia sa, nu sa fie impins de la spate, luat de val, de moda, etc.

In cazul in care va intrebati, va spun ca si noua ni s-a facut educatie sexuala in clasa a 6.la scoala, dar nu ni s-au prezentat filme si nu ni s-au dat la sfarsit prezervative; nici nu si-a inceput vreunul dintre noi viata la acea varsta, ci am mai asteptat sa ne mai coacem.