,,Ma voi multumi sa parcurg istoricul problemei punand lucrurile in context.Filioque priveste o adaugire-clarificare pe care Biserica occidentala(cu mult inaintea schismei din 1054)o opereaza in Crezul adoptat la Sinodul de la Niceea(325).Anume,acolo unde Crezul niceean afirma prucederea Duhului Sfant ,,de la Tatal" la inceput doar o parte a crestinilor occidentali,ulterior,toata Biserica occidentala,mentioneza ca Duhul purcede ,,de la Tatal si de la Fiul/Filioque".

Pneumatologia a starnit enorme discutii teologice neincheiate/nerezolvate/neelucidate rational de nimeni pina astazi.Avem de-a face,probabil,cu elementul cel mai putin rationalizabil din panoplia dogmatica a crestinismului.Ajunge sa amintesc aici faptul ca numai in Noul Testament termenul ,,duh"/,,spirit"(gr.pneuma)imbraca patru sensuri:
literal>,,suflu,suflare,vant"(de 3 ori)
antropologic>ca principiu al vietii dar si omul vazut in integralitatea capacitatilor sale duhovnicesti,spirituale(de 47 ori)
demonologic>duh rau(de 38 ori)
teologic>cel mai important si des intalnit,Duhul sau Duhul Sfant,in legatura cu Tatal au cu Fiul(de 275 de ori)
Foarte important:de 18 ori apare formula ,,Duhul lui Dumnezeu";o singura data ,,Duhul Tatalui";de cinci ori Duhul este calificat cristologic.

Introducerea lui Filioque in Crezul/Simbolul Bisericii latine dateza din secolul sec.VI(al treilea Conciliu de la Toledo in 589).Formula a fost reconfirmata la conciliile locale din 633 si 675.Hotarirea a fost adoptata ulterior de Biserica din Galia,sub Carol cel Mare.Biserica romana si-a insusit-o spre 1013.

1.Justificarea istorica si teologica

Introducerea lui Filioque nu a fost un capriciu teologic al Occidentului,ci de la inceput,o necesitate istorica si teologica.Gotii din Spania,increstinati de Ulfila,proclamau in realitate arianismul(multa vreme oficial si in Orient,sub urmasii lui Constantin)erezie care,asa cum bine se stie,pentru a evita confuzia cu politeismul,accentua monarhia Tatalui in cadrul Sfintei Treimi,coborand Fiul pe treapta creaturilor.Adaugarea lui Filioque in cadrul Crezului rostit de comunitatile din Spania a fost,la origine,o incercare de contracarare a arianismului si a modalismului priscillian.Pe de alta parte Filioque reprezinta un punct extrem de important al teologiei trinitare a lui Augustin.Imprumutand de la Hilarie de Poitiers ideea Duhului ca ,,dar al Tatalui si al Fiului" (De Trinitate 2,29) si de la Marius Victorinus(filozof increstinat,traducator al lui Plotin in latina)tema Duhului ca dragoste reciproca a Tatalui si a Fiului(Imne 1,4 si 3,242)Augustin vorbeste despte Tata si fiu ca ,,unic principiu al Duhului Sfant".Pentru teologul latin Tatal este principium non de principio (principiul care nu are nici un principiu)in vreme ce Fiul este principium de principo(principiu care provine dintr-un principiu).Augustin nu amesteca asadar intr-un mod indistinct cele 2 principii,Tatal si Fiul,ci le deosebeste cu subtilitate(De Trinitate 15,17,29;15,26).

Trebuie amintit,in treacat,si influenta neoplatonismului (Plotin citit in traducerea lui Marius Victorinus)asupra conceptiei trinitare ,,democratice" a lui Augustin.Augustin abstractizeaza persoanele Treimii.Acestea nu se mai afla,precum in teologia personalista orientala intr-un raport de ,,forta-iubire"una fata de alta,ci mai degraba intr-unul de ,,echilibru-cunostere".
Totusi,viziunea lui Augustin,desi inovatoare,nu elimina iubirea ca principiu relational intre Persoanele Treimii:asa cum,vice versa,teologii orientali (Vasile cel Mare,Grigore din Nazians)nu elimina factorul ,,cunostere"din ,,mecanismul" inefabil al Sfintei Treimi.

Leon cel Mare(sec.V)isi va insusi formula augustiniana,Filioque,in mod explicit.Teologii greci sustin formula ,,Duhul purcede de la Tatal si se primeste de la Fiul".Maxim Marturisitorul(sec.VI-VII) discuta,cel dintai,deosebirea din formula greaca si cea latina in Scrisoarea catre Marinos.Prin urmare lucrurile se stiau de multa vreme,grecii fiind la curent cu unele inovatii latine,secole bune inainte de 1054,fara a se arata scandalizati.Dimpotriva in Scrisarea citata adineaori,Maxim ii demonstreaza destinatarului sau compatibilitatea lui Filioque cu per Filium,tema care va fi reluat ulterior,in profunzime,de catre Nichifor Blemmydes.Ioan Damaschinul va contesa adaugirea latina insistand pe unicitatea principiului purcederii,care este Tatal.

Chestiunea lui Filioque are si un substrat liturgic.In primele liturghii crestine Crezul nu aparea deloc(de altminteri,pina in 325,nu exista un Crez elaborat si acceptat universal).Pentru prima oara o marturisire de credinta intra in structura liturghiei, in Orient,abia in sec.V.Conciliul al treilea de la Toledo(589)impune ca si in Occident Crezul de la Niceea-Constantinopol sa fie cantat la liturghie.In 807 abatele manastirii de pe Muntele Maslinilor(manastire latina)introduce practica respectiva la Ierusalim.
Crezul,continand si adaugirea Filioque,starneste o disputa cu calugarii greci de la Manastirea Sfantul Sava de pe Muntele Sinai.Disputa ajunge la curtea lui Carol cel Mare.Mai multi teologi ai imparatului scriu tratate in favoarea lui Filioque.Papa Leon III marturiseste Crezul cu Filioque,dar refuza sistematic sa insereze formula in textele liturgice romane.Abia Benedict VIII o va introduce in 1014.Conciliul de la Trento,din sec.XVI,o va confirma.Cu titlu anecdotic trebuie spus ca,daca in 1054,cardinalul Humbert nu i-ar fi acuzat pe greci de suprimarea lui Filioque din Crez,acesti nu s-ar fi dat seama de existenta acestui diferend.Doar atunci Patriarhul Mihail Chelularie realizeaza ca latinii au ,,adaugat" un element la Crezul niceno-constantinopolitan.

Momentul reconcilierii de fost de scurta durata:conciliul de la Florenta din 1439,cu putin inainte de caderea Constantinopolului.La Florenta nu s-a decis eliminarea lui Filioque,ci s-a propus interpretarea sa intr-un sens apropiat de per Filium.Din punct de vedere teologic lucrurile s-au deblocat in 1874-1875,la o conferinta comuna a ortodocsilor rusi si a catolicilor de rit vechi.In 1898 Bolotov(contemporan cu Soloviov)publica o serie de teze cu privire la Filioque. Traducerea franceza a textului german va aparea in revista Istina,in 1972.Dupa teologul rus,formula patriarhului Photius ,,Duhul purcede numai de la Tatal"este o teologumena,iar nu o dogma;iar in teza nr.27 se afirma: ,,Filioque,ca optiune teologica speciala,nu poate constitui un impediment pentru restabilirea comuniunii ecleziale".Tezele lui Bolotov vor fi acceptate ulterior de importanti teologi ortodocsi,precum Bulgakov,Evdokimov,Voronov dar vor fi privite cu suspiciune de Lossky.

2.Cum stau lucrurile in prezent

De o importanta capitala este ,,Clarificarea Vaticanului cu privire la Filioque"din 1995.Textul integral a aparut in L'Osservatore romano,20 septembrie 1995,pp 3-6,in limba engleza.Renuntand la atitudinea de ,,forta"arata in timpul lucrarilor Conciliului de la Florenta,si mergand fara parti pris-uri,la sursele neotestamentare si patristice ale chestiunii,documentul poate fi rezumat grosso modo ca o incercare de explicitare a lui Filioque in sensul traditiei ortodoxe.

Altfel spus,desi Filioque este pastrat ca formula(in realitate,lucru foarte important,Papa Ioan Paul II l-a eliminat in ceremoniile ecumenice)el trebuie inteles nu ca adaugire inovatoare si ca o glosa clrificatoare.Iata unul dintre pasajele cheie ale acestui document:

,,Biserica Catolica recunoste valoarea conciliara,ecumenica,normativa si irevocabila,ca expresie a credintei comune a Bisericii tuturor crestinilor,a Simbolului marturisit,in greaca,la Constantinopol,in 381,de care al Doilea Sinod Ecumenic.Pe temeiul Evangheliei dupa Ioan,15:26,Simbolul marturiseste ca Duhul purcede(ekporeuomenon)de la Tatal.Tatal singur(The Father alone)este principiul fara principiu(arche anarchos)ale celorlalte doua Persoane ale Treimii,unicul izvor(pege)al Fiului si a Duhului Sfant.Prin urmare Duhul Sfant isi are originea(takes his origin)numai in Tatal(ek monou tou Patrou)intr-un chip principal si imediat.Parintii greci si intregul Orient crestin vorbesc in acest sens de ,,monarhia Tatalui"iar traditia din Vest,urmandu-l pe Sfantul Augustin,marturisestela randul ei ca Duhul isi are originea principaliter in Tatal,adica [Tatal]fiind principu(De Trinitate 15,25,47).In acest sens cele doua traditii recunosc ca ,,monarhia Tatalui"implica faptul ca Tatal este cauza(aitia)trinitara unica sau Principiu(principium)atat al Fiului cat si al Sfantului Duh"

Epilog

Imi amintesc replica unui teolog spaniol care mi-a fost pe vremuri profesor la Madrid.Intrebandu-l care este opinia lui despre Filioque,m-a privit tinta ca pe un om cazut atunci din luna si mi-a raspuns cu un umor nimicitor:,,Dragul meu,nu am fost niciodata acolo sus,in sanul Sfintei Treimi,ca sa stiu de unde purcede exact Sfantul Duh".Cu asta cred ca putem trece la chestiunea urmatoare."

(text scris de dl.Cristian Badilita in data de 25 iulie 2008)