Citat:
În prealabil postat de ingerul_pazitor
Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.
Ce parere aveti ?
|
Stii ce am observat eu de-a lungul vietii ? Am observat ca Dumezeu ne iubeste atat de mult ca El personal nu ne pedepseste aproape niciodata, problema este ca noi ne indepartam de El. Ai vazut vreodata cum marul sau parul neingrijit de om prinde ruginare, ce este o boala a pomilor, tot asa si omul atunci cand se indeparteaza de Dumnezeu devine mai vulnerabil si se imbolnaveste mult mai usor, dar nu datorita Lui Dumnezeu ci tocmai datorita lipsei Lui. Este de ajuns ca atunci cand pacatuim fara a avea intentia de a ne indrepta sau a ne regreta pacatele ca Dumnezeu sa ne lase ca pe noi, in voia sortii cum s-ar spune si asta ne este o pedeapsa indeajuns.