Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu cred că răul vine de la Dumnezeu, nici de la diavol. Și nici de la oameni nu vine. Este adevărat, diavolul și unii oameni pot "ajuta" răul cu sugestiile și intervențiile lor. Dar nu ei sunt principiul (izvorul) răului. Aceasta, pentru că răul nu are principiu, el fiind absența lui Dumnezeu (sau "ruperea față de Dumnezeu", dacă se poate spune așa). Vedem că lumina are o sursă. Aceasta este Soarele (sau becul electric). Când se face întuneric însă, mai putem spune că întunericul are o sursă ? Când mă îndepărtez de soare, ori când îl ecranez cu ceva din natură ori făcut de mine, spun că se face întuneric. Nu înseamnă că soarele nu (mai) există, ci înseamnă că am reușit (contra)performanța ca lumina lui să nu mai ajungă la mine.
"Încercare de me-ontică" sună titlul topicului. "On" este "existență" pe grecește. Prin urmare, "ontică" înseamnă "despre existență". Dar "me" este prefix de negație (cum e "a" sau "ne" pe românește. Deci, "me-ontică" înseamnă "despre non-existență". Cu adevărat, răul este "me-on", numai Binele este "on".
|
Cum se face atunci,ca Dumnezeu despre care stim ca e perfect (omniscient,omnipotent,omniprezent ), e absent totalmente impotriva atributului sau de omniprezenta si perfectiune ,tocmai din spatiul pe care ar fi trebuit sa-l umple,adica inexistentul,neantul ?!
Dumnezeu ori s-a retras cu bunastiinta,ori nu are puterea necesara pentru a cuceri acest spatiu funciarmente viciat de rau !