In cazul meu cele mai bune fapte crestine sunt cele pe care,desigur,nu apuc sa le fac niciodata.As mentiona una dintre vagaunile falsei credinte in care am picat si eu de multe ori si in care am auzit ca au picat si altii.Dar intrucat doar eu sunt prezent dintre acei oameni,o sa ma refer doar la mine.

Credinta memoriei selective.

De multe ori cand am plecat de acasa sa asist la o slujba,la o predica sau la un alt gen de serviciu religios, am plecat animat numai de bune intentii.,,O sa fiu smerit,ma voi concentra,in definitiv cat timp ii acord eu Celui de Sus? Macar atata merita,sa fiu si eu cu mintea treaza pentru o perioada de timp limitata daca mai mult nu pot" Imbarbatat de aceste ganduri ambitioase precum balonul de sapun la vederea acului, m-am prezentat plin de avant si determinare la locul cu pricina.O vorba veche spune ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ dar in cazul meu socoteala nu s-a potrivit nici macar cu propriul meu plan.Odata ajuns am constatat situatia printr-un singur cuvant:dezastru.Nu reuseam sa ma concentrez deloc.Mintea mea zburda vesela pe pajistea imaginatiei,a diferitelor ganduri,oricum eram ,,lemn Tanase" raportat la ce se intimpla in jurul meu.,,Poate colegul de birou vrea sa ma sape.Se uita ciudat azi la mine.Sa nu uit sa cumpar scutece la plecare.Meciul este la 8 sau la 10?"

O avalansa de ganduri de acest timp imi faceau capul patrat iar ceea ce se intimpla in jurul meu era un fel de soapta indescifrabila dintr-un loc nedefinit.Bineinteles nu puteam rata sa ma uit putin ,precum precupeata, in jur ca sa mai vad cine a venit sau nu a venit la slujba.Inutil sa precizez ca in timp ce faceam acesta actiune lejer hilara eram si cel mai mare,aspru si neinduplecat judecator al celor observati.Din inaltimea credintei mele nimeni nu se comporta precum ar fi trebuit.Nimeni mai putin eu care eram un etalon atat de inalt incat nici macar eu nu cutezam sa m uit la mine in oglinda.,,Slujba,hm,pare facuta cam fara suflet si ce sa ma zic de predica..searbada,plicticoasa,cand eu as fi putut..dar cine ar intelege efortul meu..ce lume fara orizont".Suparat pe soarta si pe destinul ingrat precum Ovid la Pontul Euxin,plecam la final convins ca cei de acolo nu merita un crestin asa de evoluat,educat si plin de zel ca mine.Cateva strangeri de mana,doua cuvinte schimbe cu pastorul si directia pampersi-meci-pub.

Peste un timp,un gand nu imi dadea pace.,,Oare sunt un bun crestin?Fac oare ce trebuie?Ce va spune Cel de Sus cand voi ajunge la EL?".Si aici perfidul aliat numit memoria selectiva intra in scena.Mintea,nelinistita ca ar putea sa fie tradata si sa se vad ca la momentul respectiv era plecata cu sorcova,a scos din sertarul memoriei selective primul diapozitiv:,,Normal ca esti bun crestin.Ai fost la slujba.Ai participat.Erai acolo".Pauza.La acest moment respiram mai linistit precum un boxer care este putin masat de antrenor intre doua reprize epuizante de prefacatorie.,,Asa este.Eram acolo.Cum de am putut sa uit.Am participat.Am ascultat,am plecat mai bun,sigur voi aplica ce am auzit."
Undeva glasul constiintei,copilul orfan al sufletului uman,striga timid precum strigau pe vremuri copii care vindeau ziare pentru prima data la un colt de strada ,,Editie speciala!Nu cumva ai uitat ceva?Ce faceai oare exact in acele momente?".Glasul ei fu repede acoperit de sotul mintii si tatal ei vitreg,domnul Ratiune ,,Taci proasto.Vrei sa aiba remuscari?Ce conteaza amanuntele nesemnificative? Ii ceri imposibilul,nimeni nu este perfect.Daca va avea remuscari ma va folosi pe mine sa le inteleaga si stii ca remuscarile dau nastere altor ganduri,alte eforturi..cand stam asa de linistiti.A fost,am vazut,am ascultat,am facut ce faceau si restul si am plecat.Ce mai vrei?"

In definitiv,am gandit,Ratiunea are dreptate.Dumnezeu ma va intelege,sunt si eu obosit,sunt doar un om,ce sa fac,macar m-am dus acolo,las ca data viitoare o a fiu mai atent,acum a fost un accident.In tot acest timp Constiinta se chinuia sa deschida si celelate sertare ale Memoriei,unde erau dosite toate foile albe pe care scrisesem de-a lungul timpului acesta promisiune.Mintea a privit-o cu compasiune ,,Fetito,nu intelegi ca asa e viata,ce sa faca si el?Nu-i nici un om perfect,las ca e bine si asa,ce vrei si tu acum?"
Constiinta tot incerca sa le spuna ca nu am mult timp,ca nu se stie cand voi pleca iar ea va lua in spate sacul pacatelor mele si le va duce in fata Lui,dar nimeni nu o asculta.Ratiunea se uita atent la preturile scutecelor ca nu cumva sa cheltuie mai mult de cei 30 de arginti zilnici iar Mintea era deja captivata de ideea meciului,adrenalina,suspans,youpii,o sa traim viata la max.
Brusc m-am linisit,,Hm,stiam eu ca sunt bun crestin.Doar am facut ce trebuia,ce bine ca am minte treaza ca sa-mi aduca mereu aminte ca,uite domne,fac si fapte bune.Sigur sunt pe drumul ce bun.Ce sarada domne,auzi si eu care ma condamnam ca nu am fost atent pt putin timp...ce copilarii,sunt doar om matur,stiu bine ce simt,sunt crestin si trebuie sa ma mentin asa.Deci la viitoarea slujba sa nu uit sa-i spun lui Jamie sa fie mai atent..sa stea linga mine sa sa vada cum trebuie facut.."

Memoria pluseaza incurajata de tembelisul meu subit:,,Nu uita cata teologie ai citit si citesti.Asta nu e Credinta?Doar il intelegi pe Dumnezeu atat de bine,este asa de clar schematizat si stabilit in toate functiile sale.In definitiv nu-i nici o rusine ca apelezi la altii sa-ti explice ce trebuia sa simti tu...aaa..pardon...ce trebuie sa intelegi corect.Ai vazut ce profunzi sunt,ce limbaj elevat,ce eruditie,pfuaii,pai tu ce sa faci ma Pistruiatule?"

In definiv asa este,chestia cu rugaciunea mai subtire ca doar babele bigote cad in cap de atata ruga si tot fara minte au ramas.Ce sa inteleaga ele?Spun mecanic niste cuvinte,in loc sa se avante in mod rational spre tainele cunosterii,spre lumea superioara a ideilor,ce vina am eu ca sunt diferit?Intr-o ultima tentativa plina de amaraciune Constiinta imi sopti:,,Cand erai copil te rugai tot timpul.Spunei ca mereu te vei ruga la EL.." I-am taiat brusc macaroana:,,Era copil bre,ce stiam eu?Acum gata,am evoluat,fara superstii de acest tip,Dumnezeu este,in definitiv,o frumoasa idee,un maret indemn,ce stim noi cum este si oricum nu ar vrea niste plingaciosi care toat ziua sughita de plins ca niste patetici."
Constiinta,in drum spre camera uitarii,ma intreba cu un zimbet trist :,,L-ai vazut pe Dumnezeu de stii toate aceste lucruri despre EL?" Am pufait pe nas plin de nemultumire ,,Auzi mai visatoare lu peste,eu il simt ma pe Dumnezeu,il inteleg intr-un mod complex,superior si tu vii cu intrebari de saraca cu duhul...Mi-au explicat oamenii cum este Dumnezeu si il stiu...hai nu ma mai plictisi..."

Si iata cum ,,bunul crestin" care va vorbeste a mai bifat in calendarul vietii o zi inchinata Domnului.Dupa cum punea cineva ,,Singura modalitate de a te elibera de ispita este sa-i cedezi".Sincer,daca imi duc bine aminte,cel ce a spus asta,soptind la ureche,raspindea un usor miros de pucioasa iar haina lui, la spate, statea ridicata in mod ciudat.Mintea m-a asigurat ca este doar imaginatia mea si prin urmare am incalecat pe o sa(a se citi matura) si v-am spus povestea mea (vorba cuiva>Nu luati de bun tot ce va spun ca doar toti avem minte..)