Cu ceva timp in urma am incercat cu disperare sa leg un dialog pe aceasta tema. Probabil titlul pe care l-am ales a fost neinspirat fiindca majoritatea a preferat sa stea deoparte. Iar cei care-au intrat, au dat raspunsuri prudente, sau... ma rog... atat au putut duce...
A trecut vremea si unele lucruri s-au schimbat... Sau poate asa am perceput eu Adevarul. Dar judecand dupa toate regulile cunoscute pana acum, cred ca pana nu vom trece in lumea de dincolo, Adevarul ramane in mare masura relativ.
Plecand de la premisa ca Dumnezeu stie totul dintru inceput, El permite sau nu, raului sa se infaptuiasca. Raul, oricare ar fi el, este condamnabil si se pedepseste. Forma raului are mii de nuante, iar ceea ce pentru unii raul pare bine, sau eventual nu inseamna nimic, pentru altcineva poate fi strigator la cer, dar si codul de acces catre desavarsirea in credinta. Este incandescenta smereniei si caintei, este revelatia autentica a conditiei umane in fata lui Dumnezeu.
Cine pe lume nu greseste? Toti gresim. Mai grav sau mai putin grav. Dar cati constientizeaza macar intr-un tarziu, cam cat la suta din viata lui se desfasoara in pacat si regreta amarnic pentru acele greseli. Iertam greu celor ce ne gresesc si le consideram greseli chiar si pe acelea care poate ca nici nu sunt cu adevarat. Dar cand e vorba de greselile noastre, ne pomenim in fata duhovnicului ca nici nu prea avem ce spune. De parca toate le-am face dupa voia lui Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere, am observat un lucru: daca persisti in gandul de a infaptui un pacat (dintr-o slabiciune oarecare) Dumnezeu iti faciliteaza pana la urma savarsirea pacatului, dar are grija sa te scuture imediat, iar tu nu ai cum sa nu vezi ce se petrece. Daca insa savarsirea pacatului a devenit o obisnuinta, poti sa spui ca sentinta ta e data deja...

De unde vine raul? Dar ploaia, seceta, cutremurul, razboiul, foametea, boala sau bucuria de a privi un copil razand, dragostea, casatoria, florile, marea, pasarile in concert... De unde vin? Totul pe lume este intr-un permanent echilibru. Nimic nu-i numai rau sau numai bun. Nimic nu-i doar alb sau doar negru... Din pacate inca mai orbecaim in privinta predestinarii... De ce sunt unii sortiti sa intalneasca pacatul si de ce nu se pot stapani daca tot il intalnesc? Iar daca in prostia lor, il savarsesc, de ce nu constientizeaza gravitatea si nu cad in genunchi pentru iertare?...