[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (I)

Liderii pucioşi pretind că Verginica făcea “minuni” pe vremea petrecerii ei în trup, şi chiar au adunat într-un capitol special al cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa o serie de “mărturii” ale unor adepţi mai înfocaţi, gata să jure că au fost martori ai unor fapte ieşite din comun săvârşite de Verginica. O citire atentă a acestor “mărturii” dezvăluie slaba lor credibilitate, bazată mai degrabă pe un sentimentalism ieftin şi pe o percepţie superficială a realităţilor relatate de ei ulterior ca fiind “minuni”.
De altfel, ideologia pucioşilor privind “minunile” este inconsecventă. Uneori, doctrina pucioşilor se pronunţă sistematic împotriva minunilor:

- astăzi numai dracul face minuni (să fie valabilă această afirmaţie şi pentru “minunile” săvârşite de Verginica?):

“Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer, şi el a pus stele pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-05-1960)

- vremea minunilor a trecut şi este de mult apusă; în trăirea creştinească, accentul trebuie pus pe sporirea credinţei şi nu pe facerea de minuni:

“ ... Nu mai este vremea minunilor, dar e plata mai mare dacă vei crede.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-08-1979)

- singura minune care i-a mai rămas omului la îndemână este putinţa de a crede în Dumnezeu:

“Crede în Mine şi nu căuta minuni ca să crezi. Minunea, aceasta este: să crezi în Mine. Ioan nu a lucrat nici o minune şi tot a fost crezut de cei ce se pocăiau dacă aşa a fost planul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-02-1995)

- deşi oamenii nu s-a dezbărat de obiceiul de a căuta minuni, semnele şi minunile nu sunt de nici un folos omului (atunci de ce mai făcea Verginica minuni, dacă le făcea, îndată ce ele nu erau de folos semenilor ei?):

“Omul vrea minuni, vrea semne, dar acum e vremea judecăţii, nu mai e din nou ca la prima Mea venire când îl făceam pe om să Mă cunoască prin semne şi prin minuni. Semnele şi minunile sunt pentru cei tari la cerbice, care stau împotriva Mea, nu sunt pentru cei care au iubirea după care nu mai însetează. Nu mai sunt de folos semnele şi minunile, că omul s-a pus mai mare decât Mine pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-05-1999)

- chiar dacă se mai fac minuni pe ici, pe colo, ele nu trebuie crezute cu nici un chip ca fiind venite de la Dumnezeu. Cei care aduc închinare duhurilor care fac minuni sunt pierduţi pe vecie:

“... Însănătoşiţi minţile, copilaşii Mei, că nu vă foloseşte nimic prooroci mulţi să aveţi. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni şi semne, vor învia morţii şi vor vindeca leproşii, dar Eu zic: paşteţi iarba pe care o cunoaşteţi. Nu daţi năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu“. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-7-1973)

Alteori, minunile sunt considerate o reminiscenţă a vieţii creştineşti din Biserica primară, pe cale de dispariţie. O singură minune mai rămâne de împlinit, şi aceasta este proiectată spre un viitor imprevizibil: învierea morţilor:

“... Vino, frate şi soră, vino, căci urmează să chem morţii după tine, că după tine nu mai este altă minune decât aceasta: morţii vor ieşi din mormânt.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-2-1966)

Cei care nu vor crede în această ultimă minune promisă şi nu o vor aştepta cu sfinţenie, vor trăi un amarnic regret şi vor cunoaşte plânsul şi întristarea:

“... Veniţi, tată, veniţi aproape, ţineţi aceste cuvinte, că sunt sfinte. Şi peniţa care le scrie se sfinţeşte, dar ce este rău se blesteamă de Dumnezeu. O, tată, veniţi aproape, că vor ieşi morţii din groapă! Se vor încheia cum îşi va încheia cineva haina sa, şi se va întrupa carnea lor din pământ. O, creştine, atunci vei vedea minune şi nu te vei bucura, ci vei plânge. Toţi împăraţii vor sta înaintea Mea şi vor plânge că nu au păstorit poporul ca să aibă viitorul.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-3-1974)

Alteori însă, minunile sunt considerate a fi forme fireşti de manifestare a vieţii creştine, spre care este de dorit să aspire orice adept responsabil al sectei “Noul Israel” de la “Noul Ierusalim”. Mai întâi, sectanţilor pucioşi (denumiţi “creştinii de astăzi”, singurii care recunosc şi respectă “profeţiile” de la Pucioasa) li se reaminteşte că deja cu ei s-au făcut multe şi mari minuni:

“Dar voi, creştinilor de astăzi, aveţi pe Sfânta Treime Care vă profeţeşte, şi multe lucruri s-au lucrat cu voi şi multe minuni s-au lucrat cu voi.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-1963)

Apoi, pucioşilor li se promite că vor ajunge ei înşişi să fie mari “făcători de minuni”:

“Israele, în vremea de pe urmă, prin tine se va face minune. În tine voi face pâine şi voi da la popoarele înfometate mâncare” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 16-8-1974)

“Poporul” pucios este predestinat să fie făcător de minuni, dar “Dumnezeul” de la Pucioasa nu reuşeşte să ducă la bun sfârşit destinul pe care i l-a hărăzit “poporului” Său:

“... Poporul Meu, vreau să fac din tine o lumină şi o minune pentru ziua de mâine. Vreau să fac din tine lucru pentru vecii vecilor, dar nu reuşesc.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-7-1975)

Primele “minuni” programate a fi făcute de către adepţii pucioşi vor avea loc în casele de desfrânare: de acolo urmează să fie aduse la trăirea decentă, curată şi sfântă, multe femei decăzute. Această “proorocie” a aşteptat vreo 14 anişori (1975-1989) până ce au fost reînfiinţate (deocamdată, ilegal, dar până la legalizare nu mai e mult) casele de desfrânare în România, şi alţi vreo 21 de ani până astăzi (1989-2010), când rememorăm această “proorocie”, dar se pare că va mai trece multă apă pe Dâmboviţa până ce liderii pucioşi vor găsi cu cale să treacă la împlinirea ei:

“... Femeilor din poporul Meu, fiţi mironosiţe. Bărbaţi din poporul Meu, fiţi curaţi cu trupul şi cu duhul. Domnul Iisus vă face pe voi apostoli, să duceţi cuvântul Său la alte popoare. Veţi fi duşi, tată, în case de desfrânate, ca să faceţi minuni, şi prin credinţă veţi îndrepta aceste persoane.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-8-1975)



--- va urma ---