[MariS_]

Raul nu vine de la Dumnezeu. Raul este abaterea de la rost, in cazul
lucrului, si de la calea cea dreapta, in cazul omului, si el devine act
prin vointa sau prin ignoranta. Deci exista rau intentionat si rau prin
necunoastere. Treimea Cea Sfanta a creat lumea printr-o unica lucrare
dar participand in trei moduri diferite: Tatal a dat temeiul existentei,
Fiul a dat sensul (ratiunea de-a fi sau rostul) existentei, iar Duhul a
dat posibilitatea implinirii acelui sens si desavarsirii lui. Orice faptura
creata are temeiul existentei din vointa Tatalui, sensul existentei prin
logosul Fiului si desavarsirea in Duhul prin harul sau cel necreat.
Temeiul existentei unei fapturi sau creaturi nu poate fi atins de rau,
dar sensul sau poate fi denaturat, iar implinirea si ea poate fi oprita.
Sensul existentei omului este mantuirea iar implinirea si desavarsirea
ei este indumnezeirea. Raul poate denatura mantuirea si impiedica
indumnezeirea, dar nu are efect la temeiul existentei. Puterea lui este
limitata. Forta raului vine din pervertirea fortei binelui. Parerea mea
este ca raul nu este doar lipsa binelui ci chiar mai mult decat atat, e
pervertirea binelui, e o intoarcere a binelui pe dos. Daca lipsa binelui
o putem aprecia cu valoarea zero, pervertirea binelui trece in domeniul
negativ, si anume cu atat mai mult cu cat binele a fost mai mare.
De ce e permis ca binele sa poata fi intors pe dos si corupt? Pentru ca
libertatea sa fie DEPLINA. O libertate ciuntita nu e desavarsita. Or la
Dumnezeu nu poate fi vorba de valori ciuntite, ci doar de valori cu
adevarat desavarsite.
Har, smerenie si jertfa de sine.