Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l ierte pe robul sau Adrian Paunescu!Am sa postez si eu doua poezii atat de frumoase!:
Repetabila povară
Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.
Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.
Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.
Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
Doamne ocroteste-i pe romani
1. Noi in cel dintai razboi
Am ajuns prin moarte noi
Doamne, ocroteste-i pe romani
Am dat sange si sudoare
Pentru Romania Mare
Doamne, ocroteste-i pe romani
2. Am dat viata si soldati
Pentru-o patrie de frati
Am dat fapta, am dat zisa
De la Nistru pan' la Tisa
3. Dar pe urma-n '40
Anul marii far'de-legi
Doua fiare ne-au muscat
Ultimatum si dictat
4. Biata lume nu stia
Ca-ntr-o zi la Moscova
Au semnat un pact neghiob
Molotov si Ribbentrop
5. Iar fascismul mondial
Ne-a luat parte din Ardeal
Si lui Horty i l-a dat
Fi-le-ar numele spurcat
6. Stalin cu teroarea sa
Ne-a luat Basarabia
Si cu Hitler in acord
Bucovina de la nord
7. Ai mai mari talhari ne-au frant
Ne-au luat tara si pamant
Nimenea n-a auzit
Plansul nostru rastignit
8. Astfel am intrat si noi
In al doilea razboi
Haideti, dom'le Maresal
In Moldova si-n Ardeal
9. Noi de dor de noi luptam
Pentru tara, pentru neam
Pentru vechile hotare
Pentru Romania Mare
10. Si-am pierdut, si-am fost rapusi
Si-am fost ocupati de rusi
Aliatii au tacut
Stalin a facut ce-a vrut
11. Si-am murit de mii de ori
S-avem iarasi trei culori
Si-am platit cat nu se poate
Sfanta noastra libertate
12. Tara-i mica, vremea-i grea
Ce-o mai fi, om mai vedea
De uitat, nu vom uita
Tara noastra cum e ea
13. Cat o fi roman roman
Pruncul va primi la san
Adevaru-adevarat
Despre tot ce s-a-ntamplat
14. Tinte minte, fiul meu
Ca exista Dumnezeu
Si un juramant te leaga
Tara noastra nu-i intreaga - insa asta doar pana-ntr-o zi
15. Cand vei fi si tu barbat
Sa te simti mereu soldat
Pentru vechile hotare
Pentru Romania Mare
|