[doctor_faustus]

Ceea ce a reprodus Dănuţ7 este un articol foarte bun, la care aş vrea şi eu să adaug ceva ca să le pun capac mâniei proletare a fanaticilor adventişti. În conformitate cu Ieşirea 20:8-11 Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o. ziua a şaptea, ziua de sabat, ziua de odihna Domnului era ţinută pentru reamintirea odihnei Domnului Dumnezeu de după facerea lumii. Însă, conform Deuteronom 5:12-15 Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie. motivaţia ţinerii sabatului iudaic se amplifică de la reamintirea odihnei Domnului, la rememorarea eliberării poporului iudeu din robia egipteană, robia care i-a ţinut pe evrei în sclavie spirituală, lipsiţi de Dumnezeu şi de relaţia cu El, osteniţi de poverile apăsătoare ale "egiptenilor" şi ale lui "faraon".

Din această nouă perspectivă pe care ne-o descoperă textul biblic, se poate face paralelă între ziua de odihnă a iudeilor şi cea a creştinilor. Dacă pentru iudei ziua de sabat era şi pentru rememorarea eliberării lor din sclavia Egiptului, ziua de odihnă a creştinilor comemorează eliberarea creştinilor din sclavia "Egiptului" şi a "Faraonului" spiritual, din robia păcatului şi a morţii; ori având în vedere că această eliberare s-a făcut prin jertfa răscumpărătoare de pe cruce a Mântuitorului Hristos şi a culminat în învierea Domnului prin care a biruit moartea pentru totdeauna, este atunci perfect normal şi logic ca noi creştinii să ţinem ziua de "odihnă", "sabatul" nostru în ziua învierii Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, pentru că prin moartea şi învierea Lui am fost eliberaţi de sub puterea păcatului şi a morţii veşnice. Prin urmare, "sabatul" creştinilor are perfecte temeiuri şi biblice pentru că este evident că noi creştinii nu rememorăm eliberarea din robia egipteană, ci rememorăm eliberarea din robia păcatului şi a morţii prin învierea lui Hristos din prima zi a săptămânii.

Cu alte cuvinte adventiştii să mai tacă din gura aia a lor spurcată şi să nu mai vorbească împotriva zilei învierii Domnului Iisus Hristos. Avem toată îndreptăţirea de la Dumnezeu pentru Ziua Învierii, doar nu o să ne oprim de la ea din pricina unor sâmbătari eretici, ignoranţi şi obraznici.