[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Pai sfintenia e o stare care lumineaza ca un soare asupra celorlalti .
Nu cunosc sfintii BC,oricum pana in anul 1000 ,cand au fost cei mai multi sfinti,acesti sfinti erau comuni ambelor ramuri ortodoxa si occidentala,caci Biserica era una.Asa ca discutia nu are sens,odata ce jumatate din sfinti ar trebui sa fie comuni ,adica cei dinainte de anul 1000.
Dar eu nu ma refer la aspectul cantitativ,ci la invatatura acestor sfinti.

Desigur că sfinţii care au trăit în trup până la Schisma Orientală sunt comuni ambelor Biserici. Aşa sunt Sfinţii Maritiri care au luat cununa muceniciei în vremea împăraţilor păgâni şi tot aşa sunt Sfinţii Părinţi, din Răsărit şi din Apus, precum Sf Ieronim, Sf Vasile cel Mare, Sf Grigore de Nyssa şi toţi ceilalţi.

Tot sfinţi comuni ambelor Biserici sunt şi cei care au trăit în trup după Schismă, dar al căror cult este practicat în ambele Biserici. Cel mai cunoscut exemplu este cel al Sf Grigore Palamitul, dar mai sunt şi altele mai puţin cunoscute, aşa cum este Sf Serghei din Radonez ori chiar un sfânt român: Sf Ieremia Valahul, canonizat relativ recent. Aceştia, şi încă alţii, pot fi socotiţi ca adevăraţi sfinţi catolici, deşi uneori ei nu au avut legătură formală cu Biserica Catolică. Şi dincolo, în Biserica Ortodoxă, găsim un cult aproape generalizat pentru sfinţi ca Francisc din Assisi ori Anton de Padova.
Sfinţenia nu cunoaşte nici graniţe, nici ziduri, nici nu are naţionalitate. Ea se impune tuturor care trăiesc în Cristos, aşa cum se impune lumina soarelui.