Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Exceptia nu confirma regula !  |
Cristi, sfintii au fost din toate categoriile socio-profesionale, au fost si oameni foarte invatati (cum sunt cei trei Ierarhi), au fost si oameni complet nestiutori de carte (Sf. Antonie, dar unde era sa invete acela carte, in desert?!), au fost si fete bisericesti (ca Sf. Nicolae) si oameni din popor, si bogati si saraci, si regi, voievozi si amarati de tarani si soldati si greci si evrei si romani si chinezi (parca vazusem pe forum si o icoana cu niste sfinti chinezi) si vamesi si pescari si doctori si profesori... Cei cultivati nu sunt deloc niste exceptii, nu or fi ei mai multi decat cei care nu stiau carte - ca, deh, pe vremea aia, nu era nici scoala obligatorie, nici posibilitati materiale ca acum - dar tot mi se pare ca sunt cei mai importanti, daca am face o statistica. Ideea este ca oricine, indiferent de cultura si de pozitie, este chemat la mantuire si la sfintenie! Si apoi, Duhul sufla oriunde voieste.
Anna, am inteles acum ce voiai sa spui. Dar sa stii ca, fara aceasta lamurire, din mesajele tale reiesea altceva. Si atunci, de ce ne contram atat pe acest topic, daca nu spune nimeni ca un crestin nu trebuie sa fie si om cult sau ca starea de incultura te face un mai bun crestin, pentru ca asta ar insemna favorizarea lenei, neinmultirea talantilor si a prostiei, care e pacat?! E drept ca sesizez in mesaje ca unii sunt pentru mai multa cultura, altii pentru mai putina. Aici, fiecare cu mediul din care provine. Una e sa cresti avand in casa biblioteci cu felurite tomuri si sa nu pui mana pe niciunul si alta e sa cresti nestiutor, pentru ca nu a avut cine ce sa te invete.
Lasati copiii sa ia cele bune din toate, sa adune ca albina, dupa cum spunea Sf. Vasile intr-un pasaj referitor la scrierile pagane, ca in tot locul poti gasi exemple frumoase de viata! Dupa cum spunea par. Teofil despre copiii mici care sunt chinuiti sa stea toata slujba, parintii s-au facut crestini de abia in al doisprezecelea ceas si vor ca fiii lor sa faca in copilarie ce nu au facut ei o viata intreaga.
Eu m-am nascut intr-o familie de crestini, care se spovedeau, impartaseau, posteau, se duceau la biserica se rugau regulat. Dar nu mi-au impus ai mei deloc sa fac la fel ca ei, doar eu ca ii observam si faceam ce faceau si ei, pentru ca le socoteam niste lucruri naturale, firesti... Spre exemplu, nu m-au obligat niciodata sa tin post, ba dimpotriva! Ei imi impuneau numai sa invat si sa citesc cat mai mult, pentru ca asta le-a lipsit lor si au vazut ca nu e bine fara cultura! :) Doar ca, pe la 10-12 ani, observam ca ei tin post miercurea si vinerea, ca ei mananca fasole si mie imi dau carne si se feresc asa de tare sa nu se spurce cu vasele pentru mancarea mea. Observam si care sunt perioadele lor de post si ce insemnatate avea pentru ei. Bunica facea mari eforturi ca sa gateasca doua feluri de mancare, una de dulce pentru mine si una de post pentru ei, avand mereu grija ca nici mie sa nu imi lipseasca nimic, dar nici ei sa strice postul. Si asa am hotarat eu sa tin post, sa fiu si eu ca ei, sa mancam aceeasi mancare. Dar daca nu era aceasta delicatete a bunicii mele, nu m-as fi hotarat atunci! Si pana in ziua de astazi, nu am nici o problema sa stau cu cineva la masa, daca acel cineva mananca de dulce si eu de post.
A propos de basme, eu una, cand eram mica, eram fascinata ca de fiecare data, binele invinge raul, desi eroii pozitivi (ma refer la cei gen Harap Alb, nu la Fetii care se nasc nazdravani) erau net inferiori celor negativi, nu stiau ce sa faca, se smiorcaiau acolo si imediat venea o albinuta, venea Sfanta Vineri si ii ajuta... Nu reuseau nimic prin ei insisi, daca nu le venea ajutor din afara, in timp ce eroii negativi aveau tot ce le trebuie ca sa reuseasca si tot erau doborati. Tarziu, tarziu am inteles care e logica...
Sper sa nu fi suparat pe nimeni cu aceste reflectii ale mele.