Citat:
În prealabil postat de gabriela8
Si eu as vrea sa stiu criteriile. As mai vrea sa stiu daca Papa dupa moarte este considerat sfant de vreme ce in timpul vietii este numit:" Sfantul Parinte".
|
În Biserica Catolică există două trepte diferite și succesive a ceea ce, în fond, este un singur proces: beatificarea și sanctificarea.
Prin beatificare, cineva este declarat "fericit" și, foarte probabil, în rai. Cultul său public este recomandat în Biserica Locală și permis în Biserica Universală.
Prin canonizare (sanctificare), cineva este declarat "sfânt" și, în mod sigur, în rai. Cultul său este obligatoriu și generalizat în Biserica Universală.
Pentru ca cineva să fie beatificat este necesară probarea unui miracol săvârșit de acela după plecarea sa din trup. În cazul canonizării, sunt necesare două miracole. Moartea prin mucenicie, din ură față de Cristos și Biserica Catolică, este considerată ea însăși un miracol, deci, în principiu, un mucenic poate fi beatificat, dar nu canonizat, fără probarea nici unui (alt) miracol.
O etapă premergătoare beatificării este declararea respectivului "venerabil" prin recunoașterea virtuților eroice ale aceluia.
Concret, procesul de beatificare (ca și procesul unor miracole, așa cum ar fi aparițiile) cunoaște două faze: prima diecezană (eparhială), adică la nivelul Bisericii Particulare. Cineva: credincios sau grup de credincioși consideră despre altcineva care a murit că sunt semne că a ajuns în rai. Face o petiție către episcop, care numește o persoană: postulatorul cauzei. Acea persoană se deplasează la fața locului, strânge câteva probe și întocmește un prim dosar. Episcopul citește acest prim dosar și decide dacă procesul continuă, este stopat sau amânat. Dacă procesul continuă, episcopul se implică personal: se deplasează el însuși la fața locului, strânge noi probe, decide dacă să se facă anumite analize de laborator, medico-legale, etc. Dacă există probe concludente, se întocmește un dosar mai amănunțit și, cu decizia episcopală de "constat de supernaturalitate" se înaintează dosarul la Vatican. Acolo, în cadrul Curiei, există un dicaster special pentru asta. Practic, se reia dosarul, se face o primă anchetă referitoare nu la miracole, ci la viața respectivului și, eventual, se înaintează papei recomandarea de a declara persoana respectivă "venerabilă". Papa admite (sau nu) decizia Congragației pentru Cauza Sfinților, declară pe respectivul venerabil (adică îi recunoaște virtuțile eroice). Venerabil este cineva care, dacă ar exista semne cerești, ar putea fi declarat fericit și ridicat la cinstea altarelor. Cineva declarat venerabil rămâne în această situație până se constată o minune. Mai departe, se analizează miracolul (miracolele) în mod independent de persoană, care a fost deja analizată. Dacă și miracolul trece de probe, are loc faza finală: procesul de beatificare propriu-zis (până acum a fost munca cu dosarele). Până în urmă cu aproximativ 20 de ani era un proces adevărat, cu avocat al lui Dumnezeu, care se străduia să arate că acela merită cinstea altarelor, și un avocat al diavolului, care se străduia să arate că este nevrednic. La fond judeca un cardinal care se ocupă cu asta, la recurs judeca papa, asistat de Consistoriul Permanent (plenul mic al Sfântului Colegiu). Papa Ioan Paul al II-lea a considerat că această ultimă parte, procesul propriu-zis, întârzie nejustificat drumul lung al beatificării și a făcut unele modificări de scurtare a procedurii, modificări rămase până acum în vigoare și sub actualul pontificat. În cazul în care cererea de betificare este admisă, apare decretul de beatificare și se organizează slujba. Ca regulă generală, o slujbă de beatificare este în cadrul unei Liturghii Arhierești și se face în țara respectivă, fiind condusă de cardinalul care se ocupă cu sfinții și minunile.
În cazul în care se constată al doilea miracol (constatare care e și ea un proces cu cele două faze: la nivel de Biserică Particulară și la nivel de Biserică Universală), același dicaster face papei recomandarea de a-l declara pe respectivul sfânt. De astă dată, implicarea personală a papei este mai accentuată, fiindcă o canonizare angajează infailibilitatea Bisericii, adică arată tuturor creștinilor că acela se află în mod sigur în rai și îl oferă ca exemplu de viață în Cristos. Decretul de canonizare este publicat în monitorul numit Acta Apostolicae Sedis și se pregătește slujba de canonizare, de regulă la Roma, condusă de însuși Sfântul Părinte.
Referitor la a doua întrebare: toți papii sunt sfințiți, adică sunt consacrați. Dar numai unii sunt sfinți. Adică numai despre unii știm că se află în rai. Dintre papii secolului al XX-lea, sfânt este papa Pius al X-lea și fericit este papa Ioan al XXIII-lea. Papii Pius al XII-lea și Ioan Paul al II-lea au cauzele de beatificare deschise, fiind declarați venerabili. Se pare că dosarul papei Ioan Paul al II-lea s-a împotmolit, singurul său miracol susținut de dosar fiind respins la proces. Nu e nimic oficial, astfel de lucruri nu sunt de domeniul public.
Lista completă a papilor, cu menționarea celor sfinți (saints) și celor fericiți (blessed) este aici:
http://www.newadvent.org/cathen/12272b.htm