[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Am numărat, o spuneți de cinci ori în postare că preotul este pus special de Domnul în această slujbă că "așa a rânduit Domnul" (și acesta și rămâne singurul argument) și sunt de acord cu dvs dacă ne referim la VT.
Și dacă am înțeles eu bine, sugerați încă un posibil argument ce ar ține mai mult de domeniul psihologiei umane. De data aceasta sunt de acord cu dvs. referindu-ne chiar la NT. Însă Dumnezeu nu a rânduit pentru aceasta preoți, ci chiar pe frații noștri:

"Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." (Iacov 5,16)

Nu seamănă deloc a spovedanie, căci mărturisirea se face în dublu sens "unul altuia".

Spre corectitudine:
Iacov:
14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
16. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.

In versetul 16 este concluzia la versetele 14 si 15. Deci chemati preotul spre vindecare, marturisiti unul altuia, adica, bolnavul cu trupul sau cu sufletul, preotului.
Pentru ca si preotul este om ca si noi, de aceea ``unul altuia`` . dar spune clar chemati preotii Bisericii.
Rugaciunea staruitoare a dreptului, este rugaciunea preotului, pentru ca omul bolnav cu trupul si sufletul nu este pe deplin drept, deci singur rugaciunea lui nu razbeste fara ajutorul rugaciunii preotului - staruitoare a dreptului.
Iarasi ati scos din context si ati indemnat sa se inteleaga aiurea totul.

``Unul altuia``
nu e vorba de sensuri duble.
unul- oricare dintre bolnavi cu trupul sau cu sufletul
altuia - oricarui om drept, care sunt doar preotii, pentru ca nu oricine este drept in schimb oricine poate deveni drept.