[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (IV)

O altă minune mult-aşteptată şi de dorit printre pucioşi este “lucrarea împărăţiei cerurilor în om”, şi apoi în afara lui, ca să vadă şi mulţi alţii că acolo este Dumnezeu şi lucrarea Lui, care-l face pe om asemenea lui Dumnezeu. Deşi în primul rând sunt vizaţi toţi adepţii pucioşi, cărora li se cere să devină urgent modele pentru ceilalţi creştini, se ştie că viaţa pucioşilor este plină de tulburări, certuri, dezbinări, ură, neascultare, dezertări şi apoi demascări incomode, care le creează o imagine destul de depărtată de cea a unor modele asemenea lui Dumnezeu, dar destul de apropiată de adevăratul lor stăpân. Despre ei se va spune (în mesajul care urmează a fi prezentat aici, cel din data de 29-5-2007) o mustrare care sună aşa: “Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu...”:

“Voiesc să înţelegi mai înainte de ziua slavei Mele împărăţia Mea şi locul ei din tine, căci ea îşi are hărăzit locul ei în om, iar minunile ei sunt minunate în om, şi apoi în afara lui spre vederea cea bună a multora apoi, şi vei fi atunci asemenea Mie, omule. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-1-2007)

Dar cea mai concretă şi mai palpabilă “minune” din mijlocul pucioşilor este cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, “cartea vremii pucioşilor”, apărută în două ediţii. Partea proastă este că cele două ediţii diferă substanţial, dovedind ori că liderii pucioşi nu au nici cel mai mic respect pentru “Cuvântul Domnului”, pe care l-au masacrat fără milă, în intenţia de a-l “corecta” şi cosmetiza, ori că “Dumnezeul” Pucioasei Însuşi a mai reflectat între timp şi a adus o serie de modificări de substanţă propriilor Sale mesaje, considerând că ele erau departe de perfecţiune aşa cum fuseseră lansate în forma iniţială:

“O, ţi-am dat cartea vremii tale cu Mine, minunea lui Dumnezeu din mijlocul tău, poporul Meu cel de demult al Meu. Am făcut cartea cea mare, cartea Mea cu tine, cartea Mielului Cel junghiat şi ţi-am dat-o, tată, şi am scris acum prin ea cincizeci de ani de cuvânt cu tine pe vatra neamului român. Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu, dar Eu ţi-am dat acum cartea Mea cu tine, tată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 29-5-2007)

Adepţilor pucioşi li se promite solemn că dacă dacă “vor trece din trup în duh” (adică vor renunţa la orice pretenţii minimale privind bunurile materiale de folosinţă individuală) şi dacă “vor sta sub călăuză” (adică dacă vor accepta necondiţionat tutela liderilor pucioşi, cea care paralizează personalitatea şi conştiinţa tuturor adepţilor care li se supun) atunci ei vor fi “poporul micuţ din mijlocul neamului români” care “va învăţa lucrarea cea pentru ucenici” şi “va lucra Domnul minuni cu ei peste pământ şi peste om”:

“De multă vreme Îmi învăţ poporul cuvântului Meu să nu poarte el o mai întâi grijă ca şi de Mine, ca şi de coborârea Mea cuvânt la el, şi l-am învăţat mereu, mereu să treacă din trup în duh, că nu-i trebuie timp aparte să lucreze la această minune, care este mai presus decât orice împlinire între oameni, şi ca să pot Eu veni cuvânt pe pământ, tată, căci cuvântul Meu este foc mistuitor, în care orice neputinţă care stă împotriva Mea se nimiceşte şi îi ia locul puterea lui Dumnezeu, fiilor copii. [...] Tu, popor micuţ din mijlocul neamului român, adăpostit de Domnul pe colină de nou Sion, strânge-te la pieptul Domnului şi stai alipit cu El, căci vremea venirii Domnului e cu mânie peste cei ce nu cred venirii Lui. O, nu te teme, dar întăreşte-ţi iubirea şi glasul către Dumnezeu şi cere-I Lui toată slava venirii Lui peste pământul român. Învaţă lucrarea cea pentru ucenici şi lucrează după cum Domnul te-a învăţat. Umpleţi-vă guriţele de lucrarea Duhului Sfânt peste voi, ca să fiţi udaţi şi să purtaţi rod, şi învăţaţi ce înseamnă să staţi sub călăuză, fiilor. Nu cumva să daţi să înţelegeţi oricum aceasta. Cât timp staţi sub călăuză Îi este bine Domnului şi vouă şi lucrează Domnul minuni cu voi peste pământ şi peste om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 13-7-2007)

Spălarea creierelor, practicată de liderii pucioşi asupra adepţilor lor, nu este nici pe departe ascunsă, tăinuită cu grijă ca o procedură discutabilă, ci este propovăduită deschis ca o metodă necesară de a atinge performanţa de a face minuni, prin înlocuirea “minţii de om”, adică a “minţii de pe pământ” cu “mintea din cer” (adică înlocuirea gândirii proprii cu învăţăturile inoculate de liderii pucioşi – “proorocii şi solii Domnului” ca fiind “mesaje de la Dumnezeu din cer”):

“Îl învăţam mereu pe poporul Meu cel de azi, dădeam să-l înţelepţesc, dar el îşi vedea prea mult de treburile lui, şi se învârtoşa dacă făcea aşa, şi apoi se ridica împotriva Mea ca să-şi acopere vina, şi iată, nu lua poporul Meu de azi învăţătură pentru veşnicia lui cea cu Mine pe pământ şi în cer apoi. O, nu trebuie răstălmăcit cuvântul Meu şi pus apoi împotriva Mea de către cel vârtos la cuvânt şi la duh răutăcios, de către cel cu minte de sine, minte înaintea căreia Eu, Domnul, stau în genunchi neputincios şi nelucrător pentru a Mea putere şi sfat ceresc. O, e mare taină şi mare minune să înţeleagă omul duhul şi puterea rugăciunii. Această putere nu poate în cel cu minte de om. Îmi învăţam mereu poporul să iubească rugăciunea, dar el nu putea să fie numai al Meu cu mintea lui, cu îndeletnicirile lui, şi îşi alegea fiecare câte ceva de făcut, şi aşa se depărta el de Mine după ce Mă gusta dacă Mă afla din om în om în acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ în neamul român.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-8-2007)

Cuvântul de la Pucioasa este prezentat ca “învăţătura vieţii veşnice”, iar cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea lui Hristos nevăzut, dar auzit de solii pucioşi drept cuvânt de învăţătură:

“... căci Eu sunt pe masa ta trup şi cuvânt pentru tine şi pentru cei ce aşteaptă glasul Meu în mormintele lor, şi pentru omul de pe pământ, care Mă află la tine cu învăţătura vieţii veşnice, şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-2007)

Liderii pucioşi se autointitulează “copii veghetori înaintea Cuvântului de la Pucioasa”, calitate care îi face “teofori”, adică “purtători ai lui Dumnezeu viu şi adevărat”, şi aceasta este o “minune” pe care ceilalţi creştini nici nu o înţeleg, nici nu o primesc ca fiind adevărată. Ei le vorbesc adepţilor lor cu predici şi pilde meşteşugite, ca venind de la Dumnezeu, dar până şi poporul pucios este cotat ca îndărătnic la “lucrul Duhului sfânt” , nefiind la “înălţimea” propagandistică pe care i-au atribuit-o liderii lui nici măcar din când în când:

“Mi-aţi fost atât de dragi în ziua aceasta prin tăcerea şi prin vorbirea voastră, copii veghetori înaintea cuvântului Meu când el vine! Aţi insuflat poporului Meu duhul îndumnezeirii lui, îndemnându-l să nu-L sacrifice pe Dumnezeu pentru voile sale. Cel ce înţelege şi se lasă sub această veşnică taină a vieţii netrecătoare în om, acela Îl are mereu pe Dumnezeu viu şi adevărat în el, aşa cum atât de puţini oameni înţeleg să facă minunea aceasta peste viaţa lor. I-aţi îndemnat la lucrul duhului pe cei de lângă voi popor al Meu, şi tânjiţi cu dor să-i vedeţi lucrând Duh Sfânt pe fiii poporului Meu. O, pe toate le mai faci tu, măi poporul Meu de peste tot, dar lucrul Duhului Sfânt suferă aşteptând să-I dai măcar când şi când loc în vremea zilelor tale dacă nu poţi să-I fii mereu locaş sfinţit şi lucrat de El. O, ascultă iubirea celor ce-ţi zdruncină pacea ta ca s-o iei pe a Mea, căci pacea Mea în tine este lucrarea Duhului Sfânt, Care-Şi are sălaş în sfinţi, poporul Meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-11-2007)