[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (VI)


Una dintre interdicţiile impuse de către mogulii pucioşi adepţilor lor (şi încălcată adesea, spre disperarea celor care au instituit-o) este “vorbirea doi câte doi”. Scopul acestei interdicţii este simplu: să reteze din faşă orice urmă de conspiraţie împotriva lor din partea adepţilor nemulţumiţi de despotismul liderilor lor. Din experienţă. liderii pucioşi ştiu că dacă discuţiile sunt purtate de tri sau mai multe persoane, se va găsi întotdeauna cineva gata să toarne la urecehea liderilor tot ce s-a discutat în absenţa lor. În schimb, controlul este aporape imposibil atunci când discuţiile nemulţumiţilor “se poartă între patru ochi”. “Vorbirea în doi” a devenit astfel unul dintre cele mai grave delicte posibile din chibuţul de la Noul Ierusalim, vrednic de o pedeapsă aspră, cotată ca o adevărată furtună din interior, iar “credincioşia” adepţilor pucioşi faţă de liderii lor a devenit cu timpul o floare rară, o adevărată “minune”:

“Am voit să-l ocolesc pe poporul Meu de peste tot de pedeapsa care dă să vină peste el şi peste Mine de la vorbirea lor doi câte doi între fiii poporului Meu, dar e prea mare minune să aibă şi să-şi dovedească apoi credincioşia toţi până la unul între cei care vin să se sprijine cu Mine, şi să Mă sprijin şi Eu cu ei, şi iată, dacă n-am fost crezut şi urmat pentru învăţătura dată, iată durere pe Mine şi pe cei ce Mă iubesc urmându-Mă cu inima curată, tată! Facem sfat în mijlocul celor curaţi cu inima, şi a celor ce nu sunt tot aşa, şi hai să vedem cum să facem, cum să lucrăm peste această furtună care bate de la mijloc asupra venirii Mele cu plată pentru toate câte au fost şi sunt şi se fac.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-6-2008)

Adepţii pucioşi sunt îndemnaţi să nu mai aştepte minuni de la liderii lor, că nu vor primi; ci să se mulţumească doar cu faptul că ei au “duhul proorociei”. Ca argument li se aduce faptul că Ioan Botezătorul, cel mai mare om născut din femeie, nu a făcut nciodată vreo minune, dar a fost poate cel mai mare prooroc:

“... iar tu ajută-Mă să fiu, poporul Meu, ajută-Mă, fiule, şi învaţă de la Mine ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, învaţă, tată, ca Ioan Botezătorul, care n-a făcut nici o minune, dar care a fost duhul proorociei, duhul mărturisirii înaintea Mea şi înaintea oamenilor şi vestindu-Mă ca să se împlinească apoi vestirea lui cea mărturisitoare.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 11-9-2008)

Cu toate acestea, li se sugerează că omul care-l vede pe Dumnezeu (aici adepţii pucioşi trebuie să subînţeleagă că este vorba de Mihaela Tărcuţă, cea care pretinde uneori aşa ceva, în discuţii particulare) ar fi eventual capabil să facă şi ceva minuni, chiar dacă nu le face la vedere. Însuşi faptul că ea este “făcător de om” (în sensul de formator de conştiinţe, după o prealabilă spălare energică a creierelor) este considerat un fel de “minune”:

“Omul care Îl vede pe Dumnezeu este cel ce împlineşte poruncile lui Dumnezeu şi este cel în care Se vede Dumnezeu şi care face viaţă în oameni, căci are puterea Domnului în el, şi se face făcător de minuni unul ca acela şi se face făcător de Dumnezeu în om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-09-2008)

Duhul întunericului ce îşi ia numele “Cuvioasa Parascheva” vine şi confirmă şi întăreşte aceste “demnităţi” peste lidera absolută Mihaela, “povăţuitoarea” şi “făcătoarea de oameni” care stăpâneşte şi mustră pentru veghea vieţii ei şi a aproapelui. Ea este cea care, creând conştiinţe noi în creierele prespălate, este şi cea care “înviază pe cei morţi şi pregăteşte calea Domnului, aşa cum a pregătit-o Ioan Botezătorul”, este o “făcătoare de minuni”:

“Dar cum poate omul să rămână viu şi să fie mort faţă de păcat? O, fericit este cel ce primeşte de la povăţuitorul său cu credinţă şi cu răbdare şi cu stăpânire de sine mustrarea cea pentru veghea vieţii lui şi a aproapelui lui, căci unul ca acela lucrează lucrarea învierii lui încă de pe pământ, şi mulţi din cei ce lucrează aşa nu vor mai muri, căci a venit pe pământ vremea acestei Scripturi. Amin. O, fericiţi vor fi pe pământ şi în cer cei ce iubesc în zilele acestea cuvântul venirii Tale şi nu se ruşinează înaintea oamenilor cu această mărturisire, căci lucrarea aceasta este lucrare de mărturisire, şi ea trebuie pusă peste oameni ca să învieze ei din păcat, iar cei ce o pun pe ea peste oameni aceia se numesc făcători de oameni, făcători de minuni, oameni care înviază pe cei morţi şi care pregătesc calea Domnului aşa cum a pregătit-o Ioan Botezătorul, care striga spre oameni: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat de voi împărăţia cerurilor!"” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-2008)

Duhul întunericului ce îşi ia numele “Ierarhul Şpiridon” se miră de minunile care se fac la Pucioasa, printre care el subliniază “învierea din păcat a omului”:

“O, ce minuni pot vedea acum cei ce se uită cu ochii şi nu văd sau cei ce auzind nu aud să vină şi să-i tămăduieşti? Minunea ar fi învierea din păcat a omului, căci omul este din lut, săracul, şi nu înţelege el tainele împărăţiei cerurilor dacă tot ce face el este lut, este pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 25-12-2008)

Poporul pucios este asigurat totuşi că va face “minuni fără de seamăn” doar prin credinţa lui, cu condiţia să aibă iubire şi să se roage cu iubire:

“O, iată ce face iubirea, poporul Meu. [...] O, roagă-te şi tu cu aceeaşi iubire, roagă-te pentru cei ce te urăsc şi stai tare în credinţă, căci credinţa ta va lucra minuni fără de seamăn şi va mărturisi pe Dumnezeu şi te va ridica pe culmile biruinţei sfinte, căci Eu sunt Mântuitorul tău, poporul Meu, sunt şi nu te las, şi sunt de-a dreapta Tatălui şi sunt Mijlocitor la El pentru cel din urmă al Meu popor.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 9-1-2009)

După ce i se predică necesitatea de a deveni om-copil pentru Dumnezeu, poporul pucios este atenţionat că acest lucru este aproape imposibil, adică este o “mare minune” dacă se i va întâmpla aşa ceva:

“Pace ţie, poporul Meu de azi! E mare minune să fie azi omul copil al lui Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-2-2009)

Întoarcerea creştinilor de la credinţa tradiţională către credinţa pucioşească în “Dumnezeul” Pucioasei este cotată ca o mare minune, iar neîmplinirea ei prelungită aduce mare durere în slujitorii acestei învăţături:

“Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi Tatăl este tot într-o durere, şi sunt Fiul durerii şi Mă doare ca şi pe Tatăl, căci Eu şi cu Tatăl Una suntem în cer şi pe pământ şi Ne doare de lipsa credinţei de pe pământ, căci omul îşi hrăneşte necredinţa cu tot ce este vremelnic, iar sfinţii îngeri Ne poartă durerea şi Ne poartă între cer şi pământ ca să-l ajutăm pe om să se întoarcă spre Dumnezeu cu credinţă şi să ştie el cum înseamnă această minune aşteptată de lumea cea cerească, cea care nu se vede de cei ce sunt în trup pe pământ, dar care este cea adevărată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-3-2009)