[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Citat din Vsovivi:

Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar că ambele citate sunt perfect valabile, şi cel mai mare păcat este păcatul, şi cel mai mare păcat este necredinţa şi cel mai mare păcat este mândria... căci fără unealta credinţei din mâîndrie ajungi să cazi în orice păcat iar preţul păcatului este moartea: despărţirea de Har, de Dumnezeu, de Adevăr, de veşnicie... crezând că nu ai fost sfinţit ci iată că sfinţenia a fost rodul creaţiei tale... ca o frumoasă creatoare de creiatină... distractivă... o hoaţă.

"Eu să şti" se scrie "eu să ştii", deci nu a fost un accident, ci o corijenţă la gramatică. Dacă ambele citate sunt valabile, atunci:

- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul.

- cel mai mare mincinos este ăla care face asemenea afirmaţii care se contrazic.
Q.e.d.

Văd că tot grămăticul vă este stăpânul suprem, litera ce vine din superstiţ, că ziceţi că voi ştiţi cum se scrie corect, păi dacă ştiţi cum se scrie corect atunci de ce şi pentru ce nu puteţi şi pricepe corect? Probabil o neputinţă, dar să ştii se scrie cu doi i doar dacă ar fi poruncă, adică îţi cer ceva ca să faci, adică îţi zic de exemplu: ''-Fii deşteaptă!, şi să ştii pe viitor! despre ce e vorba...'' şi aşa mai departe, dar când nu e poruncă, nu e la imperativ, atunci e fără doi de i, ci are sensul unei povestiri care nu presupune din partea ta nici un efort, deci aşa se citeşte textul: ''Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar ...'' că practic dumneata nu ai cum să faci vre-un efort de ascultare căci nu ţine de tine să poţi face altceva decât să o iei drept bună afirmaţia mea... care e un fel de mărturisire lăudăroasă... deci constaţi citind şi gata, căci dacă ţi-aş fi zis: ''Să ştii că respectivul are dreptate'', atunci tu puteai să cercetezi faptele lui şi viaţa lui şi să ajungi prin truda ta pentru a şti la înţelepciunea împlinirii căci ai ascultat porunca '' să ştii!'', poruncă ce se putea împlini printr-un minim efort de ascultare ca să faci binele, nu şi răul, deci era un imperativ ce se putea împlini... de cei ce voiesc, cu credinţă.

Şi constat astfel tot mai clar că e un accident faptul că mai stau de vorbă cu două surogate ale iubirii, că-mi ucid timpul, adică cu nişte surori care par iubite căci ele sunt un fel de porţi ce te teleportează direct în beznă dacă ai căderea ca să le cunoşti, fiindcă sunt nişte înlocuitori ale lor însele, nici măcar cafia nu sunt ci nechezol.

Şi nu ai demonstrat corect, că n-ai aplecare, şi v-am mai zis că nu vă pricepeţi nici la mate şi nici la logică bouleiană, fiindcă mai sus parcă e aşa dacă ai fi citat corect:

- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul ci necredinţa;

şi deci nu e cum ai trunchiat mătăluţă, ca o găgăuţă,

de unde rezultă, din text, că prin pofta cea mare a minciunii măririi de sine ajungi mereu în necredinţă făcând păcatul neascultării şi astfel căzând şi ajungând vrăjmaş al Domnului... vrăj-m-aş distra mereu... de neajunsurile altuia.

Deci nu a fost o negaţie aşa cum ochiulhulul tău rău nu vrea să audă, pentru ca să acuze, ci a fost desconspirarea poftei rele a omului rău şi necredincios şi ştiinţific:

-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios

şi ambele prin vrăjitoria minciunilor şi sofismelor semeţiei răutăţii.

E simplu dacă chiar vrei să pricepi corect şi nu numai să scri corect.

Deci încă odata v-aţi demonstrat că sunteţi primele în... în... nu vreau să vă jignesc.

Binele şi dragostea nu se socoteşte şi nu se demonstrază... deci q.e.d. adică negat, sau nonQ.E.D.

şi doar faptele pot arunca o umbră de îndoială asupra adevăratelor sentimente şi intenţii... dar şi vorbele scoase pe guriţa cea dulce... fireşte.

De atâta grămătic să ştii că o să ajungeţi proaste grămadă!