Cateodata ma faci sa rad, desi nu prea se cade... Stii, am la Brasov un frate care este vanator pana in ultima lui celula. A trecut prin multe intamplari mai mult sau mai putin ... vanatoresti. Uneori, cand mai mergeam in vizita la el si era deschis sezonul la mistreti, stateam la povesti pana pe la 3 noaptea, apoi ma convingea sa-l insotesc prin paduri cate 15-20 de km ca ne sarea spritul din cap. Cand mijeau zorii, noi eram in boscheti asteptand ciurda. Rareori aparea, poate si fiindca eu nu aveam acea pasiune pe care o avea el, dar mergeam de dragul lui. Ce vreau sa spun este ca parca toata viata lui este intr-o continua panda si intr-un real pericol. A si fost atacat de ursoaica cu pui, alteori a asistat cum mistretii ii sfasie cei mai buni caini de vanatoare... Mi-e mila de el si totusi il admir pentru sportul pe care-l face aproape saptamanal, nu pentru a vana, ci pentru a ... sta la panda!... Uneori mi se pare ca tu semeni tare mult cu el... Ai mereu cartusul pe teava si cainii pregatiti... Mai ia o pauza, omule!