[continuare]
Cuviosul Nicodim fiind acolo în apropiere la Sihăstria Capsala, era ajutat cu provizii de către Fericitul Ierarh și de multe ori vorbeau împreună, punând la cale luminarea norodului creștinesc, care zăcea în neștiință, sub jugul păgânesc.
Mulți creștini din stăpânirea turcească au fost siliți ca să-și lepede Sfânta Credință.
Și toți care cunoșteau căderea și cereau pocăință, alergau în Sfântul Munte ca la un liman de mântuire. Aici aflau pe Fericitul Patriarh Grigorie la care se mărturiseau. Acesta îi trimitea pe urmă la Dascălul Nicodim din pustia Capsalei ca să-i povățuiască.
În chipul acesta, Cuviosul Nicodim a scos pe mulți din întunericul lepădării și i-a adus la pocăință curată, iar pe unii din aceștia i-a îndemnat ca să mărturisească pe Hristos înaintea stăpânilor păgâni.
Despre petrecerea pe pamant si proslavirea Sfantului NICODIM Aghioritul
STIHURI DE UMILINȚĂ
Nicodime prea ferice
Care doreai odinioară
Ca să trăiești la noi în țară,
Acuma caută din ceruri
Și vezi pe fiii României
Cum poartă jugul tiraniei.
Cu Sfântul Stareț de la Neamțu
Să dai acuma ajutor
Prea necăjitului popor
Iar tabăra înșelăciunii
Din vatra noastră strămoșească
Degrab să se risipească!
În țara noastră primitoare
Acuma nu mai este “soare”
Cu razele de libertate
Căci vântul de la Miază Noapte
Aduce negură de moarte.
Cu darul tău cel sfânt, Părinte
Să mângâi pe cei necăjiți
Și să dezlegi pe cei robiți
Iar pe organele pierzării
Cari hulesc Sfânta Credință
Întoarce-i către pocăință!
Învățătura ta cinstită
Să fie iarăși folosită
De neamul nostru românesc
Și “coarnele lui Veliar”
Să nu se mai înalțe iar!
Pedalionul scris de tine
Să fie nației Creștine
Ca o duhovnicească cârmă
Iar cartea “Celor cinci simțiri”
Oglinda Sfintei mântuiri.
În viața noastră necăjită
Și de Păstorii buni lipsită,
La toți creștinii provoslavnici
Luceafăr să ne fie-n cale
Sfințenia vieții tale!
N.B. Cuv. Nicodim dorea mult să meargă la chinovia Cuv. Paisie de la Neamțu, însă prin semne cerești a fost oprit. Prăznuirea lui se face la 14 Iulie. (va urma)
|